Luna noiembrie a găzduit-o pe Chiriţa în Provincie în regia lui Petru Vutcărău în incinta teatrului Eugen Ionesco. Imediat ce am văzut reportajul la televizor, multele laude şi impresii prea plăcute din partea spectatorilor îmbujoraţi de rîs şi voie bună (şi nu au întins microfonul mîcăi Maria, ci unor feţe cu titluri pe dedesubt), am zis că tre' să merg numaidecît.

Caragiale ar mai fi murit o dată dacă ar fi văzut adaptarea po-tri-jită (cuvînt din piesă) poporului nostru. Au mutilat o comedie, neujeli (din piesă) nu se putea fără rusisme, fără chi...şi fără pu..., fără a se înjura dobitoceşte? Fără a-l schilodi pe Leonaş într-un stripper, cu bandană şi jeanşi ferfeniţaţi, fără a o preface pe Luluţa într-o curvă ce-şi arată chiloţii?

Şi toţi din sală aplaudă, zvîcnesc de rîset şi emoţie...apreciază arta...se complac în oglindă...şi rîd...şi rîd...


 Şi vrei, na, dacă suntem moldoveni?

4.jpg