Pietre-n cale, mereu pietre Nime-n bezna nu ma-ndreapta Pan’ la tine nici o piatra Nu mai vrea sa-mi fie treapta Lung e drumul, ceasu-i lung Rogu-ma, ma rog intr-una Noaptea sa-mi ajute luna Pan’ la tine sa ajung Pietre sunt si iarasi pietre Pe poteca mea de dor Greu se lasa, greu se lasa Dumnezeul pietrelor. (versuri Lucian Blaga)   http://www.youtube.com/watch?v=wPUOQ5oOS20&feature=related
Filed under: autenticitatea vietii