Nu vreai să te trezești? Blestemi ceasul? Vreai să mai dormi?Ridică-te! Adu-ți aminte că ai avut un plan în gând când ai rugat ceasul să te trezească! Adu-ți aminte că este un motiv pentru care trebuie să pornești. Poate-ți întrece limitele confortului, poate e aproape dureros și imposibil de torturant, dar e drumul pe care l-ai ales!
Din moment ce ai ales să mergi împotriva timpului a început viața, a început să fie greu, tot mai greu în fiecare zi. Și dacă te întrebi de merită oare toate eforturile, nu te mai întreba, că nu e vocea ta, e vocea micului diavol de pe umăru-ti, care-i frica, regretele, refuzurile, lenea și lașitatea ta! Nu-l asculta! Nu privi înapoi să vezi cât ai parcurs, nu te mulțumi cu drumul ce l-ai îndurat, privește curajos înainte, acum, când ești istovit, are loc bătălia cea mare! Și dacă tot suferi, remunerată să-ți fie sufetința!
Să nu asculți de nimeni care-ți spune că succesul e doar pentru puținii aleși, să nu asculți de nimeni care te cheamă să accepți „bunul simț”, să treci peste toți ce-ți vorbesc că ești mai slab decât alții! Să asculți și să te întrebi doar pe tine: ai oferit tot ce ai, ai luptat cu 100% forță? ai mers până nu ai mai putut face un pas? Dacă nu, de ce ai mai pornit? Să nu ajungi? Dacă da, e timpul să te înfrunți, să știi că poți un gram mai mult, să lupți pe meleaguri necunoscute cu un singur gând – doar victoria mă va ține în viață! Cedez – mor!
Să știi că doar tu îți poți fi judecător, doar tu poți vedea măreția sau nimicnicia faptelor, doar tu ești cel care știe ce-i suferința și ce-i bucuria. Uită privirile mulțimii nerecunoscătoare!
Hey… tu încă mai dormi?
