Ce-s cuvintele cînd nu mai simţi,
Şi cînd ţi-e dor de fraţi şi de părinţi?
Şi parc-ai fi pe timpul de război,
Fugind dup-alinare şi prin ploi.
Ce sunt cuvintele cînd ai secat,
Şi cînd te simţi un peşte pe uscat,
Cînd te-alipeşti cu norii lin pe cer,
Tot căutînd zadarnic un mister?
Ce sunt cuvintele atunci cînd ştii
Că mii de mame uită de copii,
Cînd sufletul se sfîşie prin zare,
Şi nu mai vezi vreo cale de scăpare?
Cînd ochii obosiţi ne sunt de plîns,
Şi peste păr de dor întruna-a nins
Şi cînd mai eşti şi doborît de vînt,
Să ştii, mereu există un cuvînt.
O simplă, aparent, înşiruire,
Şi pentru dragoste, şi pentru despărţire,
Dar care schimbă lesne munţi din loc,
De este ceva suflet la mijloc.
Tagged: cuvinte, gînduri, suflet
