Demult i-am închis şi ultima pagină, strecurînd printre ultimele petale fire calde de nisip. Dar mi-a lăsat aşa un gust amărîu că nu am mai apucat să-i las izul aici...E o nuvelă scurtuţă despre 2 iubiri. Doi bărbaţi, unul scriitor şi altul - militar, îşi mărturisesc iubirile vieţii într-o noapte aşteptînd să se crape de zi pentru a merge la vănătoare...Primul îşi trăieşte iubirea intens, dîndu-i culoare şi intensitate, o iubire atît de izolată de tot restul lumii, atît de dăruitoare, atît de înălţătoare...atît de nepămîntească, încît atunci cînd Ileana (iubita scriitorului) vrea să " creeze" un copil din dragostea lui...el, scriitorul şi zburătorul, se sperie, se tulbură, se nelinişteşte...şi o pierde..
Celălalt e un curvar. Zboară din fustă în ciorap pînă se ogoieşte în iubirea unei femeiuşti cu vreo 15 ani mai mică ca el..şi dintr-o prostie, jur că nu înţeleg de ce, se despart după ani frumoşi de căsnicie..El vrea un copil, ea...nu ştiu...nu ştiu ce e în capul ei...cere divorţ. El dintr-un orgoliu tîmpesc i-l dă..şi aşa se destramă o relaţie foarte frumoasă...foarte banal final. El se recăsătoreşte, are doi copii, dar ştie că prima lui iubire va fi unica...
E o carte despre cum iubesc bărbaţii, despre cum simt sau nesimt, despre cum orgoliul uneori e mai înalt decît cerul, despre cum filtrează ei sentimentele, cum îşi înhamă şi deshamă sufletul de o iubire...
7
