Întodeauna am crezut că sunt sinceră cu mine. Pot fi autocritică, mă pot dojeni, lăuda, măguli și certa în gînd ore în șir, poate pentru că încerc din greu să mă împac cu mine. Deci îmi știu fricile, obsesiile, problemele, calitățile și senzațiile pe nume, și chiar le pot clasifica și ordona destul de bine. Încerc să îmi aleg gîndurile și stările…încerc să vă spun că particip la o continuă cercetare a propriei esențe, deși astăzi am înțeles că îmi fac treaba pe jumătate.

Marele și genialul facebook a alungat somnul din mine cînd mi s-a dat posibilitatea să îmi scriu  mie un e-mail. Și să îl primesc cînd îmi vine mie. Sună genial, nu?!

Pentru mine a sunat chiar a plan vechi, pentru că într-a șasea, profesoarea mea de limba rusă ne-a dat să citim un text în care o tanti citea o scrisoare care  și-o scrisese cu 10 ani în urmă. A fost emoționant textul, atît de emoționant încît amintirile m-au readus în clasa doamnei Ataman  peste mulți ani cu revenirea gîndului fix că trebuie să aduc visul de ieri la realitate. Și pentru că scrisorile oricum aveam să le pierd, posibilitatea de a trimite în format electronic ceva pe care o să citesc peste ceva timp a fost primită cu mare entuziasm.

A fost cam greu să scriu, pentru că am explicat sincer, într-atît de sincer cum pot îmi spune doar mie ce simt și ce trăiesc acum. A trebuit să tapez niște chestiuțe despre care încerc să tac sau despre care nu recunosc nici pentru mine că mă preucupă. Și cel mai straniu e că scriind Danei de 27 de ani am înțeles în sfîrșit care îmi sunt prioritățile, pentru că nu prea am stat pe gînduri cînd am început să îmi reamintesc la ce visam la 22 :D .

Și cel mai groaznic pentru mine a fost să îmi dau seama că oamenii dragi de azi pot atunci să nu mă mai țină mereu la piept, iar visurile frumoase de acum, cu gust amărui de rebeliune adolescentină pot să dispară, și eu să devin o tanti răutăcioasă și obosită.

P.S. Am ales să îmi scriu o scrisoare pentru peste 5 ani. Fără explicație. Intuitiv și oarecum în speranța că peste 5 ani o sa zîmbesc ușor surprinsă cînd o să dau de ea.

P.P.S. Dacă vreți să faceți exercițiul o puteți face aici