Tot am zis că scriu despre asta, despre luptele corp la corp ale deputaţilor din parlamentul Moldovioarei. Băgaţi de seamă, am scris parlament cu “p” mic. Chiar dacă a trecut ceva timp, simt încă o greaţă neţărmurită faţă de aceste animale politice. Şi nu o spun ca pe un compliment. Iniţial credeam că mi-e ruşine de ruşinea lor. Mai târziu, însă, am realizat, de unde ruşine la aceşti handicapaţi moral?! Sunt departe de orice morală, respect faţă de valorile umane. Pentru ei nu există nici sentimentul de vinovăţie. Ei sunt putrezi pe interior.
-
Urmăream cu mult sictir imaginile cu aceşti pitecantropi care se cred oameni. Îi vedeam cum îşi dau brânci şi realizam că Moldovioara este departe, la sute de ani distanţă de civilizaţie. Sunt fericit că am plecat. Nici în România nu este doar lapte şi miere, dar, cel puţin, aparţine de o structură supranaţională vestică. Dacă pitecantropii de aici încep să arunce cu banane unii în alţii, vine Comisia Europeană şi-i stropeşte cu apă rece, să-i calmeze.
-
În fine. Mă întrebau unii: ai văzut, ce părere ai despre bătăliile din parlament? Repet, parlament cu “p” mic. Le-am zis fără ocolişuri: nişte oligofreni le-au interzis unor dobitoci să intre la şedinţe. Alţi paraziţi au insistat însă şi s-au bătut cu reprezentanţii oligofrenilor. În aceste condiţii, aşa-zişii deputaţi se deosebesc prin ceva de ţăranii din Hânceşti, care vor să vând în nuş’ce piaţă şi se bat cu forţele de ordine ce le interzic accesul? Poate doar prin faptul că ţăranilor din Hânceşti le este foame. Pe când, ţăranii din parlament o fac pentru că nu se mai satură de putere, bani, privilegii. Apropo, se spune că fiecare popor îşi merită conducătorii. Sunt de acord. Moldova îşi merită cu prisosinţă animalele politice de la Chişinău. Huoooo, la piaţa de animale cu voi!