Din dimineți cînd te trezești prima dată zîmbind soarelui care ți-a desenat dungi peste plapuma motolită și pentru a doua oara cînd mirosul de cafea trece prin crapatura ușii și te îmbie să fugi și să mai zîmbești o dată peste marginea ceștii omului ce îți colorează dimineața. Din dimineți în care întrebările de altă dată nu mai necesită răspunsuri pentru că și-au pierdut din sens. Din dimineți din care pijamaua cu 3 mărimi mai mari și-a pierdut fanul dar e oricum preferata ta pentru că e moale și a fost cu tine în alte nopți. Din dimineți în care zîmbești omului ciufulit din oglindă și te bucuri că îl vezi fericit. Din dimineți…din alt fel de dimineți…
