De curînd am început "Nunta în cer" de Mircea Eliade...şi o citesc foarte lent..Dacă citesc cartea lent înseamnă că e gustoasă şi recitesc fragmente, scrijelesc gînduri, le absorb, apoi iar revin la ele pentru a mă convinge că simt la fel de aprig emoţia din ajun.

Fărîme..

N-am urmărit-o cu ochiul ca s-o măsor: nu privesc niciodată în felul ăsta o femeie. O privesc însă întotdeauna cu multă bunăvoinţă şi aştept să văd ce vrea sau ce are ea să îmi arate. Nu suntem noi de vină dacă ele cele mai multe dintre femei ne arată, cu insistenţă, ceea ce e obscen sau inert, sau caduc în corpurile lor. Pe o femeie care îşi subliniază contururile obscene nu o poţi privi altfel decît obscen. Obiectul ne indică, de cele mai multe ori, cum trebuie el privit sau judecat. Un bărbat care priveşte cu aviditate corpul unei cocote nu poate fi învinuit de indiscreţie. Femeia ne invită întotdeauna s-o privim aşa cum vrea ea...