Mie nu îmi plac tatuajele. Îmi par inestetice (mai ales cele colorate) şi imature ( mai ales cînd croşetezi pe braţ vreun nume de iubire). Desenăluţele, dacă e vreun fluturaş - zic că e ok dacă l-ai putea şterge seara cînd vii acasă după ce ţi-au zburat pe burtă sau umeri fluturi. Dar îmi stîrnesc curiozitate textele... de fiecare dată cînd văd vreo propoziţie scobită în pielea fină...mă gîndesc oare ce adevăr spune că a meritat să stea acolo pentru totdeauna?

Şi dacă vreodată, mi s-ar înceţoşa mintea şi ochiul, şi percepţia mea a feminităţii, şi mi-ar pieri frica, şi plină de curaj şi nebunie aş hotărî să îmi scrobesc pe umăr un tatuaj, ar fi:
Be kind whenever possible. It is always possible.(Dalai Lama)
love-shoulder-tattoo.jpg