Fraţilor, am învins! Ca să-l citez pe Dinescu. Guvernul borfaş a făcut pasul logic înapoi şi şi-a retras din Parlament legea genocid cu privire la vinieta de 65 de euro pe lună. Taxa a fost suţinută la scenă deschisă de domnul Filat, pe care, cu această ocazie, îl numeam duşman al moldovenilor plecaţi din ţară, inclusiv al meu. Ei bine, după retragerea legii, domnia sa s-a transformat dintr-un duşman într-un… potenţial duşman. Nu a renunţat la ideea de a introduce vinieta într-o altă formă.

-

Mai grav mi se pare altceva (m-am convins de asta în timpul scandalului provocat de vinietă): mulţi dintre moldoveni nu au pic de compasiune pentru greutăţile celorlalţi. De pildă, articolul de mai jos în care dădeam cu taxa genocidală a premierului de pământ, a stârnit multă ură. A fost atât de ciudat să văd că ura nu s-a îndreptat spre politicienii care ne-au băgat pe gât vinieta, ci împotriva… moldovenilor plecaţi. Să plătească, au ţipat mulţi cu spume la gură. Să plătească toţi cei care nu trăiesc în Moldova, care nu ştiu cum este să trăieşti, să fii impozitat aici, bla, bla, bla. De parcă cei plecaţi nu au locuit niciodată în Moldova, iar acolo unde muncesc nu au impozite. În fine, legea “să moară capra vecinului” ar trebui aplicată până la ultima literă, ţipau chiar şi pe blogul meu aceşti moldoveni supăraţi pe confraţii lor plecaţi. Nu ştiu să analizez asemenea explozii de ură, las în grija psihiatrilor, pentru că, după părerea mea, nu poţi să urăşti atât de mult pe cineva care îţi face numai şi numai bine, fără să fii un pic sărit de pe fix. Nişte cifre ne-ar lămuri exact despre cât de tare trebuie să-i urască moldovenii de acasă pe cei plecaţi. Iată-le:

În 2011, cei plecaţi, au trimis acasă 1,1 miliarde euro, adică o treime din PIB-ul Moldovei. Cifra este mare, uriaşă, gigantică dacă te gândeşti că e cam cât bugetul Moldovei. Ce înseamnă asta? Că Moldova nu are economie, ci are doar consum. Ce înseamnă asta? Că moldovenii rămaşi în ţară cheltuiesc banii trimişi în magazine, baruri, cafenele, cinematografe, “rutiere”, stomatologi, mall, “evrorimont” adică în special în zona serviciilor. La ce duce asta? Firmele din domeniile înşirate de mine nu doar prosperă, ci mai şi plătesc impozite, aşa că o mare parte din banii cheltuiţi în Moldova ajunge şi în acel buget de stat din care se dau pensii, salarii, alocaţii ş.a. Care este concluzia? Dacă de mâine s-ar închide robinetul remitenţelor, Moldova intră în faliment. Punem lacăt şi plecăm cu toţii! Deci, mai încet cu ura…

-

Apropo, de ura dintre moldovenii plecaţi şi moldovenii rămaşi. Citeam articolul unui blogger apropiat PLDM-ului, în special domnului Filat şi câteva rânduri m-au pus pe gânduri. Spune bloggerul de curte, citez: “Moldova e plină de oameni debili. De nerozi și aiuriți. Moldova e țara pe care conaționalii plecați nu au cum să o definească. Nu au cu ce se mândri. Eu cred că Moldova trebuie să se mândrească cu faptul că cei care pleacă peste hotare o fac de nimic. De ce nu?“. Să ştiţi un lucru, de regulă, oamenii care se gudură pe lângă cineva şi sunt acceptaţi ca guduratori oficiali nu prea au păreri personale, practic, le împrumută de la cei cărora le lustruiesc pantofii. Ce vreau să zic, nu este exclus ca şi domnul Filat să aibă aceleaşi păreri. Păcat, pentru că moldovenii plecaţi sunt mândri, foarte mândri de ţara lor, dar sunt dezamăgiţi de starea în care a ajuns.

-

Pe moldovenii plecaţi îi doare situaţia în care se află Moldovioara lor, iar această durere este dublată, triplată, înzecită chiar de dor. Dorul de ţară, de familie, de cozonacii de acasă, de pâinea coaptă de mama, de sărbătorile de iarnă, de omătul din curte, de vişinele dulci din grădină, chiar şi de vecinul cam beţiv care îţi spune bancuri deocheate. Când te apucă un dor de Moldovioara ta orice mic detaliu care are legătură cu ACASĂ îţi poate umple ochii de lacrimi. Nu cunosc moldovean plecat care să spună că cei rămaşi sunt debili, nerozi şi aiuriţi. În ceea ce mă priveşte aş spune asta numai despre majoritatea politicienilor, nicidecum despre moldovenii mei dragi. Până la urmă omul sfinţeşte locul, iar moldovenii rămaşi acasă pot face din Moldovioară o adevărată “gură de rai”. Nicăieri nu e mai bine ca acasă. Plecaţii s-au jertfit ca rămaşii să supravieţuiască la casele lor. Eu le mulţumesc moldovenilor de bun simţ care au rămas acasă şi încearcă să facă Moldovioara mai bună. Iar celor puşi pe ură le transmit că au identificat greşit duşmanii. Nu moldovenii plecaţi sunt de vină că ţărişoara este cea mai săracă, coruptă, slab dezvoltată din Europa.

-

ps: Evoluţiile care se fac şi pe care chipurile cei plecaţi refuză să le vadă sunt mici, micuţe, insignifiante, un fel de furtună într-un pahar cu apă. Mai e de muncă, e nevoie de alte miliarde şi miliarde de trimis acasă.