E toamnă iar în calendar

Şi-a ruginit pădurea, iată,

Şi cade frunza de arţar

Uşor, uşor ca niciodată.

 

E toamnă iar în calendar

Şi mă cuprinde nostalgia,

Cînd luna ca un felinar

Ne luminează-nchipuirea.

 

E toamnă iar în calendar

Şi gîndurile-s aurii,

Cînd cade ploaia iar şi iar

În ritmuri dulci de melodii.

 

E toamnă iar în calendar

Şi vine iar melancolia,

Nimic absurd, nimic bizar,

Căci  toamna mea e poezia.

Imagine


Tagged: nostalgie, poezie, toamnă