Știu foarte bine că ceea ce am scris mai jos, nu este o noutate. ~ 75% din cei care mă înconjoară sau pe care ajung să-i cunosc ”expiră” cu acest gen de atitudine. – Mi-i jale de tine, Moldova.
N-ai exista, dacă nu ar fi locuitorii tăi. Până și aceștia pleacă. N-ai mai exista, dacă cei care stau la cârma ta ar renunța, într-o zi, la istoria-ți scrisă de secole. N-ai mai fi, dacă oamenii de la sat ar lăsa pământul. Iar atunci când vom călători pe drumurile tale, vom vedea doar pârloagă. De fapt, deja le văd destul de des.
N-ai mai exista atunci, când de sărbători tradiționale nu vom mai încinge o horă de toată frumusețea și bucuria. Și-mi pare rău, pentru că deja nu ne mai place muzica ta la fel de mult. O dansăm doar pe la nunți și cumătrii, și doar atunci când am băut îndeajuns pentru a nu ne fi rușine.
Și mi-i jale că ești divizată. Nu!, ești precum o pită pe care toți încearcă să-o rupă din toate părțile și se luptă, precum la nuntă mirele cu mireasa, cine ia bucata cea mai mare.
Tu, Moldovă, n-ai mai fi, dacă ți-am lăsa greșelile din Constituție și greșelile de mentalitate, pentru că așa suntem noi. – Nu vrem să recunoaștem public ce vorbim și ce ne dorim pentru noi și pentru Tine, deoarece riscăm să pierdem și ceea ce ne-a mai rămas- un suflet necăjit de toți cei care s-au obișnuit să ne vadă ”capul plecat ce sabia nu-l taie”. Și așa mi-i jale.
Filed under: Atitudini Tagged: constituție, dansuri, greșeli, istoria, jale, mentalitate, moldova, sărbători tradiționale
