Într-o dimineață frumoasă de luneri, în timp ce băgam în mine ceai din frunze de ceai crescut în cernoziom stropit cu lacrimi de marțian și ascultam, ca de obicei, muzică din colecția „De la Italia la Moldova, Cumătrism și Jinăraie” de Igor Cuciuc, huiak, îmi sună telefonul. Era de pe neopredeleoncă, dar principalul e că a fost doar bip. Huinea, îmi zic eu și continui să sorghesc din cană. Telefonul sună iară. Eu repejor apăs pe cnopca însemnată cu verde (eu am telefon cu cnopci, nu cu taciscrin) și zic da, bleadi, în gând, apoi zic alo, în glas. Din celălalt capăt al firului, Filat, cu o voce tremurândă, îmi zice:
- Bună ziua, Robert. Asta-s eu, Vlad Filat.
- Bună ziua. am răspuns eu nedumerit, încercând să-mi explic какова хуя Filat mă sună pe mine.
- În primul rând vreau să-mi cer scuze pentru huineaua cu Angela.
- Merkel? întreb eu.
- Nu, Gonța.
- Да ладно, tăt normal.  zic eu, încercând să mă prefac că tăt normal.
- Într-al doilea rând, vreau să te invit la un offline cu bloggerii.
- Dapu eu nu-s blogger.
- Păi tu je ai blog. mă luminează Filat.
- Apu eu am blog, da nu-s blogger.
- Короче, похуй, la offline vin aiștea care au blog și-s bloggeri și aiștea care au blog da nu-s bloggeri.
- Cum, chiar toți? Vine și Hosă? îl întreb eu.
- Da, el deamu îi acolo, s-o apucat de citit poezii. Tu, давай, trage un țol pe tine și fii gata, eu trimit mașina după tine.
Înainte de a se încheia apelul, aud „blea eu credeam că o să mă trimată na...” disconected, scrie pe ecranul telefonului meu cu cnopci.
Am dișternut țolul din antreu, l-am tras pe mine și am ieșit în fața podiezdului. Îmi aprind o țigară și fumez nervos, ca în filme cu oameni care fumează mult. Peste oleacă de timp, în fața mea oprește un autoturism marca Mercedes-Benz, clasa S, ultimul model, zatemneonnyi. Geamul coboară, iar de la volan un bărbat în costum la cravată îmi zice:  Uazicu va fi aici fix peste 7 minute. Apoi geamul se ridică înapoi și mercedesul dispare, încet, din câmpul meu de vedere. Peste 7 minute lângă mine își face apariția un autoturism UAZ-469. Nenea de la volan, un bărbat de vreo 50 de ani cu ebală de tractorist, îmi strigă: „Hai sui blea că n-am când”. Eu mă sui în uazic, după care acesta pornește din loc, cu smucituri. Peste ceva timp uazicul oprește în fața intrării în clădirea guvernului. Din guvern iese, grăbit, Filat și vine să-mi deschidă ușa la uazic.
- Hai repejor înăuntru că offline-ul ia ebu de când a început. zice prim-ministrul.
Eu cobor din uazic și îl urmez. Pe coridor îi zăresc pe șefa aparatului și Focșa cum îl fut în cur, cu un penis auriu și din cauciuc, pe Andrei Bolocan. Urcăm la etajul 4 și mergem pe coridor până ne apropiem de o sală cu ușa deschisă. Eu mă opresc în ușa sălii și fac un tur prin sală cu privirea. Acolo văd dohuia alde bloggereata și nebloggereata. Eugen Luchianiuc, înconjurat de câțiva bloggeri, povestește cum el mereu se cacă, la fiecare 15 minute, apoi îi face o poză căcatului și o postează pe facebook. „Astfel eu reușesc să fiu bloggerul nr. 1.” a spus el. În apropierea ușii o văd pe Vlada Ciobanu cum se ramsește cu Nata Albot. Părul roșcat al Vladei strălucește în bătaia razelor solare ce intră pe fereastră. Pentru un moment, ea se întoarce cu privirea spre mine, îmi zâmbește, apoi revine la ramsul cu Albot. Cum stau eu așa și o privesc, încep să am fantezii sexuale cu ea pe masa din biroul lui Filat. În timp ce-mi imaginez asta, începe să-mi curgă din gură, iar Hosă, dintre mulțimea de bloggeri, vine și-mi dă un dos de palmă.
- Și-i cu ebala asta de retard, băi, handicapat? mă întreabă Hosă. Hai mai ghine să asculți cum eu citesc poezie.
Eu, fiind enervat că el mi-a dat un dos, îi dau un pumn în ebală, apoi începem să ne pizdim jestoka de tot, cu picioarele, apoi cu scaune, apoi cu cuțite. Apoi, când eu deja eram gata să apăs pe trăgaciul armei anti tanc, apare Gonzo, care ne apucă pe amândoi de haine și ne trage într-o parte, unde stau Data Tutashkin și Nenormalul. Jos, lângă ei, văd o cutie mică, de carton, sigilată cu izolentă albastră, pe care scrie NARCOTA.
-  Mai în scurt așa, bleadi! zice Gonzo către noi. Eu îni bag pula în offline-ul ista. Davai am luat cutia ș ne-am sibit nahui de aici.
-  Da nu băi, eu nu merg. răspunde Hosă. Eu amuș mai citesc două poezii și cel puțin vreo trei blogherșe se vtiresc în mine.
-  Noi dară ne-am sibit, hai davai. spune Gonzo, apoi ia cutia de jos și se îndreaptă grăbit spre ieșire. Data, Nenormalul și eu îl urmăm.
Ieșim afară și zărim uazicul cu care venisem eu la guvern. Șoferul stă tolănit sub un brad și doarme sforăind. Noi urcăm repejor în uazic, însă nu-l putem porni deoarece nu avem cheie.
-  Davai aici. propune Nenormalul, iar noi cadem de acord.  
După ce vine prihodul ciupercilor, uazicul pornește singur și începe să ne plimbe prin vseakie lumi.
A doua zi intru pe unimedia, unde citesc „ȘOCANT! Uazic vandalizat în fața guvernului. Răufăcătorii au dispărut în direcție necunoscută. VEZI O PULĂ DA NU VIDEO!”.