Foto: news.point.md
Propunerea Rusiei de a reduce prețul pentru gazul rusesc dacă Republica Moldova renunță la angajamentele față de Comunitatea Energetică Europeană a fost calificată din start drept o măsură de “corupere” a oficialităților moldovenești. Respectiva ofertă a furnizorului de hidricarburi a țintit nu doar și nu în primul rând autoritățile de la Chișinău, care indirect au devenit victime colaterale ale disputelor dintre UE și Rusia în domeniul energetic (vezi aici: Rusia vrea să corupă Chișinăul sau să-și măsoare puterile cu UE?).
Scopul general al Rusiei nu vizează doar Republica Moldova, ci toate statele din Europa de Est și Sud-Est care au aderat la Comunitatea Economică Europeană și care sunt obligate juridic să implementeze legislația adoptată de UE în sectorul energetic. Prin urmare, ceea ce deranjează factorii de decizie de la Moscova este extinderea legislației europene în statele non-membre din vecinătatea europeană, ce poate limita și/sau desființa monopolul absolut al companiilor rusești în sectorul energetic din întreaga regiune (Vezi: Memorandumul de Înțelegere privind implementarea parteneriatului între Comunitatea Energetică și RM) [1].
Totuși, dintr-o listă lungă de state non-UE care fac parte din această comunitate (Serbia, Muntenegru, Macedonia etc.), Moscova a venit anume la Republica Moldova cu propunerea referitor la acordarea unui preț atractiv pentru gazele naturale livrate (motivele posibile ale acestei selecționări sunt descrise aici). Pe lângă vulnerabilitatea autorităților moldovenești și dependența totală de resursele energetice din exterior, motivația Rusiei de a aborda fosta republică sovietică constă și din faptul că spre deosebire de alte state-membre ale Comunității, aceasta nu este pe lista potențialelor sau actualelor state-candidate pentru aderarea la UE. Având în vedere acest aspect important, putem deduce o corelație dintre impactul UE asupra procesului decizional din Moldova (diferit comparativ cu cel exercitat în relația cu statele din Balcanii de Vest) și decizia Rusiei de contra-ataca legislația europeană prin detașarea de la prevederile Comunității a statelor non-membre mai instabile.
Totodată, prin “convertirea energetică” a Moldovei se dorește împiedicarea sinergiei pozitive din cadrul Parteneriatului Estic, unde concurența pentru atenția UE (se are în vedere asistența financiară și principiul – “mai mult pentru mai mult”) între cele 5 state ex-sovietice (RM, Ucraina, Georgia, Azerbaijan, Armenia, excepție fiinf Belarusul) încurajează reforme structurale ce pot distanța regiunea de Rusia.
Din aceste considerente, poziția Chișinăului față de inițiativa Rusiei trebuie să fie precaută și pragmatică, dar și în corespundere cu interesul național – integrarea europeană. Pragmatismul de care încearcă să dea dovadă premierul Vlad Filat este sarcina minimă pentru a răspunde necesităților actuale în materie de: resurse energetice accesibile (prețuri minime pentru avantaj maxim); și, parteneriat strategic viabil cu Rusia (de care depind anumite segmente ale economiei, dar și apropierea în relația cu UE, care recomandă evitarea disputelor cu statul rus).
Astfel, trebuie să recunoaștem că propunerea lui Filat de a cere amânarea pentru 4 ani a implementării pachetului energetic este o decizie optimă, în condițiile în care acesta își asumă riscuri majore. Or, aceasta poate diminua suportul unei părți din electoratul formațiunii sale; dar și a anumitor parteneri europeni, care se opun monopului rusesc în sectorul energetic. Logica primordială după care se conduce în acest moment șeful guvernului este de a evita orice animozitate cu Moscova înainte de sezonul de iarnă, prevenind orice situații de sistare sau paralizare a livrării gazelor naturale nu doar către RM, dar și în Europa.
Cu toate acestea, populația este într-un proces de pauperizare continuă, iar efectele sezonului rece poate conduce la falimentarea instituțiilor din sectorul energetic din țară, care va aduna noi datorii față de Gazprom, dacă nu se va reuși reducerea prețului la hidrocarburi, cel puțin pe termen scurt. În acest context critic, partea moldovenească a primit o oportunitate de minimiza costul, însă cu prețul discreditării în fața unor categorii largi ale societății, care se opun oricărui gen de “concesii” unde este implicată Rusia.
Consilierii lui Filat consideră însă viceversa și anume că amânarea implementării pachetului energetic III (lansat de UE în septembrie 2007), nu înseamnă denunțarea altor angajamente față de Comunitatea Europeană [2]. Totodată, până în 2020 va fi posibilă conectarea RM la gazoductul din România, oferind autorităților avantaje în viitoarele negocieri cu partea rusă și evitând blocaje în livrările de gaze (după exemplul “războaielor de gaze” dintre Ucraina și Rusia din anii precedenți). Mai mult decât atât, ideea de a amâna anumite angajamente este unica soluție pentru a preveni starea de confruntare cu Moscova optând pentru negocieri constructive. În prezent, Moldova este nevoită să-și concentreze eforturile și energia pentru a îndeplini obiectivele integrării europene, ocolind conflictele costisitoare (din perspectivă economică) cu Rusia.
Pentru a reuși în realizarea acestei strategii, care vizează semnarea unui contract pentru livrarea gazului rusesc, Chișinăul va trebui să obțină consimțământul Bruxellui, iar pe de altă parte, și acceptul Rusiei. După crizele energetice din anii trecuți, puține voci în UE vor încercă să se opună cererei de amânare invocată de RM, cunoscând potențialul precar și firav al acesteia de a rezista în fața capacității de coerciție al Rusiei. Dar nu este clară poziția factorilor de decizie de la Moscova, care au cerut “renunțarea oficială” la toate pachetele energetice, fără a face vreo referință la alte opțiuni, cum ar fi “amânarea” implementării pentru un anumit termen.
În fine, pe lângă sarcina de a convinge partea rusă evitând eventuale capcane (similare cu cele în care a nimeri Iulia Timoșenko în 2009), Filat și anturajul lui vor fi obligați să explice publicului larg avantajele acestei “concesii”, dar în primul rând colegilor de coaliție.
Referințe:
1. Agreeing on the necessity to transpose and to implement the European Union legislation under the Energy Community Treaty (further EU legislation), Memorandumul de Înțelegere privind implementarea parteneriatului între Comunitatea Energetică și RM
2. „Republica Moldova nu poate să iasă din Comunitatea Energetică Europeană”, http://www.europalibera.org/content/article/24723431.html
Filed under: Relatiile UE-Rusia, Rusia pretutindeni, UE şi RM
