îşi trecuse arătătorul peste chipul lui alb-negru...alunecînd în toate încheieturile de diez. era întuneric în odaie. tălpile goale atingeau duşumeaua rece...pe care se culcase un fir de lună. respiraţia ei îngîna o nelinişte...el nu mai respira deloc...zăcea crispat sub atingerea ei prea lungă...Ea ridică şi a doua mînă agale pe care o plimbă pe tot corpul lui. în odaie intrau picuri de ploaia..ce se stîrnise parcă de atîta aşteptare. Plesnea liniştea între gleznele ei. Degetele ei se legănau ca lianele peste trupul lui încordat...apoi, arcuindu-şi gîtul deasupra lui, îl atinse cu părul lung peste toată coloana care se zburlise de fiori...şi închizînd ochii..se împlîntase în carnea lui..adînc, simţind buricul fiecărui deget...
va urma...