E toamnă… ador toamnele în Moldova! Ehhhhh am pierdut momentul să scriu despre 1 septembrie, despre faptul ca inca și acum în această zi îmi vine să-mi pun fundițele în cap, crizantemele în mîină și să plec la școală, să mă simt elevă, să mai cînt “Iubiți învățători”…dar a trecut vremea mea. Atmosfera de afară mă îndreaptă spre meditații și m-am gîndit că n-ar fi rău să las pe foaie unele gînduri și din această zi, căci pe vremea asta cînd eram elevă mă plictiseam deja de școală 
, și aici deja e un plus în loc de melancolie.Daaaa, în loc să stau în bancă și să par o elevă exemplară, acum pot să te iau de mîină și să ne iubim nebunește prin parcuri, să întîmpinăm amurgul, să ne imaginăm că avem marea aproape, sa visăm lăsîndu-ne mîngîiați de razele pierdute de puteri ale soarelui, să ne rîdem de el ca noi încă mai suntem tineri… ah da, și încă să ne sculăm dimineața somnoroși, să plecăm la serviciu, să așteptăm pauza, să numărăm orele pînă la sfîrșitul zilei, să ajungem acasă, să numărăm cîte ore avem de dormit dacă adormim în această minută,apoi să așteptăm week-endul, apoi hramul, sau vreo zi de naștere…. așa că invidiați-ne dragi școlari… e reciproc:D
