În noapte tîrzieȘi cerul plîngîndVezi aripi de păsăriPe cer, alunecînd...
Și liniștea taieA lor răsuflareE pace, e searăȘi luna-i amară.
Cînd totul adoarmeȘi vîntul mugeșteO pasăre, spre apăSporește...
Și zborul ii divinȘi drumul ii alin.
Dar frica-i sporeșteCelui ce-i singuratic.Și inima-i descreșteȘi aripa nu-i bate.
O oră de tăcereUn creștet întretaie.Și cerul îi dispareDin vizor...
I s-a pierdut al inimii odor!În plină noape...Și el tot mai departeȘi mai departe zboară
Deja a cîta oarăInima îi doboară.Să piară iubirea cei amară!
