Marșul unionist din 16 septembrie a fost cu bătaie mai lungă decât s-a lăsat să se vadă. Unul din scopurile marșului, care presupun că a reușit – a fost preluarea unei părți din electoratul lui Ghimpu. Se știe că Ghimpu avea cel mai stabil electorat – unioniștii, care îi aducea la fiecare scrutin electoral câte 7-8 procente. Electoratul acesta tot n-a fost inventat de Ghimpu, ci preluat de la Roșca, care tot cu 7-8 procente își ducea traiul. Iar acum, cu ajutorul marșului, electoratul unionist a trecut în barca lui pavlicenco. O parte din el.
Trebuie să recunoașteți – situația a fost foarte delicată. S-a anunțat marșul, iar Ghimpu a avut doar două opțiuni – să susțină marșul sau să nu susțină. Situație dilemă. Dacă susține – își scoate electoratul la un eveniment organizat de adversarul său politic. Dacă nu susține – electoratu-i singur se duce la adversarul politic. Nu-mi dau seama ce ar fi trebuit să facă liderul liberalilor.
Cam îmi dau seama și cui i-a servit această combinație. Știți cine-i la noi marele combinator…
