Ştiu că trebuie. Să scriu. Să iert. Să continuu.
Eu mi-am tratat obsesia cu obsesii noi. Cu somn. Cu lacrimi. Cu seriale tîmpite.Cu lecturi. Şi cu somn. Bine? Rău? Inefectiv? Efectiv? Eu ştiu că am primit cel puţin doi prieteni noi şi o revelaţie că cel mai devotat om e cel care poartă în vene acelaşi sînge.
Dacă Dumnezeu chiar numără lacrimile femeilor, cineva are probleme serioase.
Eu sunt. Diferită. Ţinută în braţe. Iubită. Dragă. Aşa pur şi simplu. Pentru că sunt. Şi ştiu acum că am oamenii mei.
Şi da-
EU am învins.
