(Ţigani care se scaldă despuiaţi în Dâmoviţa. În dreapta o inscripţie “Basarabia pământ românesc!”)
-
Marşurile Unirii au apărut subit în viaţa noastră. Ne-au luat cumva prin surprindere, încât nu ştim ce să credem despre ele. Ce păreri să avem? Cum să judecăm evenimentele? Apropo, nu vorbesc despre cei bătuţi cu cărămida în cap de mici, care spun că vorbesc moldoveneşte şi urăsc cu desăvârşire tot ce e românesc. Nici de cei care strigă până la răguşire “Unire” şi în somn. Aceste personaje profund antagonice au deja păreri şi consideră că deţin adevărul absolut. Ei bine, eu vorbesc de oamenii care stau într-o parte şi privesc contrariaţi marşurile. Vorbesc de cetăţenii neutri, care nu strigă nici “Trăiască Moldova, Ardealul şi Ţara Românească”, dar care nici nu dau în cap cu piatra. Ca să-l parafrazăm pe Caragiale: “aceşti cetăţeni cu cine să voteze, pe cine să creadă?”
-
Personal mă înregimentez în rândul cetăţenilor turmentaţi: urmăresc evenimentele, fără să ştiu ce părere să am? Deşi mi-e aproape tot ce este românesc, marşurile parcă nu sunt pentru mine. Culmea, îi înţeleg şi pe unii dintre adepţii moldovenismului pur (încă nu ştiu cum să le zic mai corect stataliştilor!). Oamenii ăştia, majoritatea lor, sunt… inculţi, înguşti la minte şi uşor de manipulat. Mulţi nu prea au şcoală, nu au citit cărţi, au avut note proaste la istorie, sunt talpa ţării care gândeşte pur instinctiv. Pentru ei lucrurile sunt simple: pe vremea sovieticilor, adică a ruşilor, a fost bine, toţi aveau de muncă; cum a început să se strige “Unire!” s-a terminat cu binecunoscutul trai pe vătrai. Aşa că, înainte să îi acuzăm de ceva pe moldovenoizi(sper că nu sună a înjurătură, încă mai lucrez la termenul care să înlocuiască cuvântul statalişti), haideţi să-i înţelegem. Fac o precizare înainte de a merge mai departe: îi exclud din rândul moldovenoizilor pe maimuţoii de politicieni, care agită spiritele şi cred că o să ajungă la putere dacă îndeamnă la violenţă. Aceşti indivizi sunt doar nişte muşte - apar acolo unde pute!
-
Să revenim la subiect. După ce am analizat evenimentele mi-am făcut până la urmă la o părere: deşi reprezintă o intenţie nobilă, marşul Unirii face mult rău. Cum drumul spre iad este pavat cu cele mai bune intenţii, la fel şi marşul Unirii este o intenţie bună ce pavează drumul spre Rusia, nicidecum România. Cu exactitate de chirurg, despre marşurile Unirii, a vorbit Constantin Tănase, care compara participanţii la aceste evenimente cu… nişte sectanţi. Jos pălăria pentru comparaţie. Eu aş merge şi mai departe. Din punctul meu de vedere, unioniştii au transformat Ideea Unirii într-un marş al Diversităţii. Exact ca şi homosexualii au parte de violenţe, exact ca şi în cazul băieţaşilor şi fetiţelor vesele acţiunile lor de protest sunt permise cu chiu cu vai de autorităţi. Nu aşa se face Unirea, fraţilor! Nu prin marş forţat care distruge Ideea. Voi nu vedeţi că toţi fug de voi? Până şi Chirtoacă? Dar fiind în zona comparaţiilor să mai comit una. Dacă Moldova ar fi un copil ce creşte strâmb, atunci voi, aşa-zişii unionişti, aţi fi doctorul care ar decide să îndrepte corpul fragil cu forţa. Greşit, micuţul trebuie tratat cu grijă, trebuie masat, dezdoit câte puţin şi pus în atele, să-l ajuţi să crească în mod corect. În acest caz forţarea lucrurilor strică. Şi voi forţaţi nota. Este evident că ceva nu a fost gândit până la capăt în marşurile acestea. Este clar ca bună ziua că nu convingeţi pe nimeni, decât pe voi, de corectitudinea Ideii. Şi totuşi continuaţi. Oare nu vedeţi că în loc să faceţi Unirea mai populară, o discreditaţi? Albert Einstein spunea, două lucruri sunt infinite, universul şi prostia omenească, dar pentru primul nu bag mâna în foc. Vă rog, nu insistaţi în prostia de a îndepărta moldovenii de Unire. Găsiţi alte metode să ajungeţi la ei şi să le arătaţi că aveţi dreptate. Căci da, voi aveţi dreptate!
-
Cred, dragi unionişti, că ar fi bine să vă faceţi mai întâi noi adepţi şi apoi să organizaţi un marş uriaş al Unirii. Ca cel din ‘89, din PMAN, de pildă. Ah, da, renunţaţi şi la a mai mâzgâli pereţii prin Bucureşti, Chişinău şi nu numai cu mesaje unioniste. Nu faceţi nimic bun prin intermediul lor. Pe mine mă agasează, la fel de mult ca şi ţigănuşii care se scaldă despuiaţi în râu, că aţi scris pe malul Dâmboviţei(foto la începutul articolului), chiar în mijlocul Bucureştiului: “Basarabia pâmânt românesc!”. Mamă, ce realizare! Mihai Viteazu se mândreşte cu astfel de urmaşi. Eu zic aşa, în loc să vă ocupaţi de prostii, îndreptaţi-vă eforturile spre ceva ce chiar ne-ar aduce mai aproape, pe noi românii din Moldova şi pe noi, românii din România.