După o muncă “asiduă” la liceu toţi visează să devină studenţi, însă nimeni nu ştie ce îl aşteaptă la universitate. Cîtiva paşi care trebuie să-i parcurgă un licean, ca să devină un „veritabil student”:
1.Admiterea: Cu pachetul de documente te prezinţi la universitatea dorită, începi să completezi două fişe, dacă vrei să fii la buget eşti presat să scrii şi la contract (chiar dacă ai note bune), o persoană te trimite să faci cîteva xerocopii (cu toate că pe site-ul universitaţii nu este menţionat acest lucru) şi îţi cere 30 lei, alta introduce datele în calculator, o copie ramîne la el si una la tine. Promite că rezultatele vor fi postate pe site-ul universitaţii dimineaţa pe 3 august.
2.Rezultatele: Bineînţeles că nu apar dimineaţa, nici la amiază, ci seara.(cum au promis)
3.Caminul: Îţi vine o scrisoare la domiciliu în care este mentionată data si locul prezentării la facultatea rîvnită.Cînd te duci acolo, vezi o gramadă de oameni care se înscriu pentru ca să-si ia bonul de cazare.După o îndelungată aşteptare intri în cabinet, îţi cere 30 lei, apoi eşti trimis la sediul universitatii (e ceva drum pînă acolo), la casă ca să plăteşti căminul, ajungi şi rămîi trăsnit de îmbulzeala de acolo şi de coada interminabilă care ajunge pîna afară.Functionarii îi amenintă că o să-i alunge pe motiv că nu e ordine (oare de ce poliţistul de pe aproape nu intervine?, se pare că îi convine),cînd ajungi la ghişeu şi vrei să plateşti pe o lună, eşti ameninşat că dacă nu plateşti pe 4 luni sau pe tot anul vei fi lipsit de el, şi îţi mai spune “las’ cî ştim noi cî vreţi la România”. Te conformezi şi plateşti.Faci retur la facultate şi prinzi rînd la un cămin pentru a trece comisia medicală, sigur că astepţi mult, şi te enervezi pe tembelii care venind la urmă au intrat primii.Cînd intri completezi doua fişe şi te duci la alt cămin ca să-ţi pună o stampilă (fugi la xerox să faci nişte copii la două documente si dacă au intrat toţi, intri şi tu. Acolo îţi pune o stampilă şi îţi cere 30 lei şi îţi spune să te întorci mai tîrziu sa-ţi vadă buletinul.(oare de ce?) Te duci sa-ţi alegi căminul, dar pînă la asta completezi contractul de închiriere, semnezi regulamentul şi ăştia care te înregistrează rîd că în camera ta o să cadă uşa şi ramîi stupefiat cerînd explicaţii, eşti trimis să îl vezi şi rămîi şocat de cele văzute,în plus duşul lucrează o singură dată pe săptămînă, apoi treci pe la bucătăria comună de la etaj cu aceleaşi senzaţii. După cele văzute te duci să-ţi iai cheia,dar surpriza: e rînd mare, aştepţi, apoi vine o lucrătoare şi trece un băiat fără rînd, te revolţi, dar ea deschide uşa şi promite că va da ochii cu tine pe 1 septembrie.Cînd intri şi spui intendentului căminului despre cele văzute şi îi reproşezi că în cameră vor fi 6 baieţi, el spune: de cînd lucrez, de 40 ani încă nu am avut aşa cazuri,cel mult au fost cîte 5 în cameră.După care ceri cheile şi îţi spune că nu le are şi te trimite la “vahtiorshă”, îţi spune că nu sunt la ea, ci la studenţii din anul II care trebuie să elibereze camera şi dacă vrei poţi să-ţi faci dublicat, te intorci şi pleci cu o singură intrebare în gînd: Oare aşa condiţii merită liceanul care a depus muncă ca să ajungă aici cu note bune şi să aibă cămin, ca pînă la urmă sa fie pus intr-o oală cu cei de la contact?
Marius Cernat