“Cine sunt?” e o simpla intrebare. Cred ca nu tre de avut vre-o criza de identitate sau poate vre-o depresie ca sa gindeşti asupra acestei existentiale intrebari. In viltoarea vietii, intre programarile din agenda, vorbele goale la o cana de cafea, înreruperile între sedinte, nu prea ne vine sa ne dam seama cine suntem cu adevarat. Aripile le-am ascuns sub canapea, visele s-au uitat, liberatea se strecoara in dumul la serviciu si cei patru pereti ai oficiului, in care ne incatusam de buna voie, doar corabiile-scoici ramin tezaurul dorintelor adevarate! Nu si acum, pornim înainte!
