Către : Ministerul Afacerilor Interne, Direcţia Securitate Internă Procuratura Generală a Rep.Moldova, Procuratura Municipiului Chişinău de la Ghenadie Brega În dimineaţa zilei de 22 aprilie 2008 am asistat la o conferinţă de presă unde s-a vobit despre drepturile omului, în special despre libertatea întrunirilor. Mai mulţi lideri ai societăţii civile criticau comportamentul autorităţilor moldovene, mai ales atitudinea preşedintelui Voronin, care nu promulgă o lege nouă despre mitinguri, votată de Parlament cu două luni în urmă. Un cetăţean prezent în sală a anunţat că Legea deja e publicată în Monitorul Oficial, emis chiar la data de 22.04.08, deci noua lege - europeană - a intrat în vigoare! Atunci am decis, cîţiva dintre participanţii la conferinţă, să mergem la Preşedinţie să manifestăm nemulţumirea noastră faţă de încălcarea în mod flagrant a drepturilor omului, bazîndu-ne pe prevederile noii norme legale – mitingurile spontane şi cele cu puţine persoane nu trebuiesc declarate în prealabil autorităţilor. Eram patru persoane : Oleg Brega, Anatol Hrsitea-Stan, Vasile Costiuc şi subsemnatul. Asista şi un observator acreditat de OSCE, o echipă de filmare de la Pro TV, alţi cetăţeni curioşi. Am început acţiunea aproximativ la 10,35. Imediat s-au apropiat de noi pe rînd cîţiva poliţişti din paza Preşedinţiei, a Parlamentului, ne somau să plecăm sau să ne îndepărtăm la distanţă de 50 de metri. Nici unul dintre ei nu se legitima şi nu-şi justifica interdicţiile. Chiar şeful regimentului „Scut” a venit şi a comandat operaţia de reţinere. Am fost luaţi pe sus fără explicaţii. Ne-au urcat într-o maşină specială a poliţiei şi, însoţiţi de lt. colonelul N. Anghel, am fost duşi la Comisariatul de Poliţie Buiucani. Era ora 10,50. Imediat la intrarea în sediul comisariatului ne-au agresat poliţiştii care stăteau de gardă, inclusiv şeful lor îmbrăcat în civil, toţi ne interziceau să filmăm, dar nici unul nu se legitima, nu-şi explica interdicţia, nu făcea trimitere la vreo lege. Unii chiar încercau să ne smulgă cu forţa telefoanele mobile, camera video cu care luam imagini într-un spaţiu public, pe holul unei instituţii bugetare. Această situaţe s-a repetat de mai multe ori în următoarea oră, timp în care statutul nostru era încă incert, deşi era evident că suntem reţinuţi, privaţi de libertate, numai că nimeni nu ne explica de ce am fost luaţi din stradă, care sunt acuzaţiile, drepturile noastre, etc. Ba chiar un tînăr în civil, pe care vicecomisarul R. Budeanu l-a prezentat ca fiind colaborator de poliţie, ne filma mereu, dar şi făcea replici, comenta acid, emitea ameninţări publice la adresa noastră. Totuşi el nu s-a legitimat şi nici nu a motivat necesitatea filmării noastre. În acelaşi timp din toate direcţiile curgeau interdicţiile pentru noi de a folosi aparatele de luat vederi, telefoanele mobile pentru a obţine mărturii ale tratamentului incalificabil aplicat de cei cu epoleţi. Se încerca izolarea noastră cîte unul şi deposedarea de obiectele personale fără a se întocmi procese verbale, aşa cum prevede regulamentul. Un coleg a sunat de cîteva ori la 902 ca să reclamăm fărădelegile poliţiei, a contactat şi serviciul de control intern al MAI, dar fie că legătura se întrerupea, fie că cei apelaţi nu considerau necesar să intervină, şi abuzurile au continuat. Pînă la urmă am fost duşi, pe rînd, într-un birou separat, unde eram chestionaţi şi apoi percheziţionaţi amănunţit, ni s-au confiscat toate lucrurile : acte, aparate, telefoane, carduri bancare, bani, cartele telefonice, inclusiv şireturile şi centurile, fără a fi nevoie de acest lucru şi fără a se respecta procedurile legale obligatorii. Condiţiile în care eram deţinuţi pînă la şi după percheziţionare erau insuportabile, inumane, degradante: mirosea foarte urît a urină şi fecale de la încăperea neaerisită cu gratii, zăvoare şi lacăte. Trebuia să insistăm mult timp şi să protestăm vehement de fiecare dată cînd vroiam să fim duşi la toaletă. Nu am avut pe durata detenţiei apă, hrană, acces la telefon şi alte necesităţi, chiar dacă termenul legal de reţinere a fost depăşit şi unii dintre noi au probleme grave de sănătate. Viaţa noastră mai era ameninţată şi de priza electrică dezgolită în încăperea unde eram deţinuţi toţi şase, acolo nu erau scaune şi pe masă nu ni se permitea să ne aşezăm. Oricum, n-am fi încăput toţi şi ar fi fost incomod, deci am stat tot timpul în picioare sau pe jos, evitînd să ne apropiem de priză. Totuşi pericolul cel mare mare a venit din partea poliţiştilor, unii dintre ei în haine civile, care se răsteau la noi, nu explicau nici o dată ce vor şi pe ce se bazează cînd ne limitează acţiunile sau ne pun să facem ceva împotriva voinţei noastre, nu se prezentau cu numele înreg, nu-şi arătau legitimaţia. La insistenţa noastră, doar doi dintre ei s-au prezentat : E.Curdoglo şi P.Gospodaru. Unul, M. Frunză, care nu participa direct la interogatorii sau la scrierea proceselor-verbale, totuşi ne percheziţiona minuţios şi căuta indiscret prin lucrurile noastre, l-a lovit violent pe Vasile Costiuc în burtă, cînd acela nu era pregătir pentru agresiune şi nu îl vedeau martori din afară. Chiar dacă colegul nostru a leşinat, apoi a vomitat şi cerea asistenţă medicală, poliţitul nu a făcut nimic pentru a-i acorda primul ajutor medical, decît că l-a udat cu apă din cap pînă în picioare şi ironiza pe seama lui, pretinzînd că simulează. Eu am sunat la 903, medicii au reuşit să-mi spună că este necesar cei de la poliţiesă cheme ambulanţa, cerîndu-mi un număr de telefon fix, dar poliţistul care mă ancheta mi-a smuls telefonul, somîndu-mă să-l închid. Acestora nu le păsa de sănătatea şi viaţa noastră, a celor pe care îi aveau în custodie. Abia cînd a venit un procuror şi a cerut să verifice izolatorul, actele, etc, unul dintre poliţişti a catadicsit, la indicaţia vicecomisarului, să sune şi imediat a venit ambulanţa. Dar trecuse cel puţin o oră de la incident! Medicii au zis că V. Costiuc trebuie să meargă cu ei, dar timp de altă jumătate de oră omul, care tremura tot şi era vizibil afectat fizic, nu putea să meargă la investigaţii pentru că poliţiştii îl somau să citească procesele verbale şi să le semneze, altfel nu-i dădeau buletinul de identitate şi lucrurile personale. După asta am fost urcaţi şi noi într-o maşină specială apoi duşi la Judecătoria Buiucani. Era ora 16,00 – la cinci ore după reţinere! După decizia instanţei de întrerupere a procesului de judecată poliţiştii au plecat imediat, fără să ne dea lucrurile personale, noi rămînind în centrul oraşului fără bani, fără centuri la pantaloni şi fără şireturi la pantofi. Am mers pe jos la comisariat şi am recuperat lucrurile. Am descoperit ulterior că s-a umblat la ele, lipseau înregistrări video, foto şi audio din telefoanele mobile, informaţii preţioase personale de pe unitatea de memorie portabilă, caseta din camera de luat vederi cu scene de la comisariat compromiţătoare pentru ei, iar aparatul de filmat nu mai estefuncţional, probabil din cauza loviturilor primite atunci cînd ni se interzicea să filmăm. Totuşi am păstrat unele documente care erau în telefoanele protejate cu parolă sau la unul dintre colegii pe care n-au mai reuşit să-l percheziioneze, astfel că le-am făcut publice şi suntem dispuşi să le prezentăm ca mărturii ale fărădelegilor care se comit la poliţie. Consider că reţinerea noastră a fost un abuz, limitare nejustificată a dreptului constituţional de a manifesta paşnic. Iar felul în care s-au comportat poliţiştii, inclusiv cei de grad superior, responsabili, demnitari – o încălcare flagrantă a libertăţilor fundamentale. Ni se incriminează iar ultragierea poliţiştilor, nesubordonare, opunerea de rezistenţă, invenţii care nu sunt susţinute de nici o probă, şi din acest motiv toate dosarele adminsitrative de acest gen sunt clasate mereu de instanţele de judecată. Dacă se insistă în continuare pe aceste tertipuri, suntem îndreptăţiţi să credem că se urmăreşte de fapt discreditarea, intimidarea, hărţuirea noastră. Dar acest fapt este ilegal şi cred că urmează să fie examinat prin prisma Codului Penal. În baza celor relatate mai sus SOLICIT • Să fie investigat cazul sistării fără temei a unui miting paşnic şi legal. • Să fie investigate cazurile reclamate – maltratarea lui V.Costiuc şi agresarea noastră - în vederea verificării legalităţii acţiunilor colaboratorilor de poliţie. • În caz că se vor găsi componente penale în ordinele date sau felul cum a fost ele interpretate şi executate, cer să fie traşi la răspundere cei vinovaţi. • De asemenea rog să fiu informat în scris despre deciziile adoptate, în conformitate cu prevederile legislaţiei. Ghenadie BREGA 25 aprilie 2008