Azi
Cînd eram mică aveam magica capacitate de a începe totul de la început în fiecare zi. Iată mă trezeam dimineaţă, parcă şi acum ţin minte geamul albastru din lemn din Siberia...prin care intra lumina zăpezii şi eu întinzînd mînuţele în sus, privind cu ochii puţin crăpaţi spre lumina unei zile noi, exclamam: Azi e o zi nouă şi azi voi începe totul de la început şi voi fi cuminte. Voi face patul, voi face gimnastică, o voi asculta pe mama...Şi a doua zi mă trezeam cu acelaşi slogan. Şi e miraculos cîtă credinţă aveam în fiecare început de viaţă. Şi deşi pînă în seară eram doldora de mustrare, a doua zi reuşeam să mă iert pe mine însămi şi să cred în promisiunea dimineţii...
Apoi, nu ştiu unde, această credinţă curată a dispărut, a fost luată de ani, de păcate, de prea multă mustrare sau poate de nopţi prea lungi şi dimineţi prea scurte...dar am început să devin tot mai împovărată de zilele mele..încît trebuia să aştept anul..şi cînd venea Anul Nou...cu tot cu şampanie şi cu toate gătelile lui..plină de speranţă...făceam un nou demers spre o nouă viaţă: În acest an voi fi mai bună...
Apoi, sunt zile ce aduc cît nu aduce anul..şi sunt zile ce duc cît nu duce anul...şi uneori şi zilele sunt termene prea lungi, păi de ce să aştept mîine dimineaţă ca zorii zilei să îmi fie martori, cînd pot încerca să încep de la început chiar acum, în această clipă...chiar acum..în acest moment cînd eu scriu iar tu citeşti...
Azi e o noapte nouă şi vreau să încep de la început...
Îngeri.
Sursa
2012-08-25 00:37:00