Eu mai toate cartile pe care le citesc le daruiesc. Automat cand citesc o carte o atribui unei persoane si-mi zic ca trebuie numaidecat sa o citeasca si ea, de aceea biblioteca mea e foarte si foarte mica. Spre exemplu “Arta de a fi fericit – 50 de reguli de viata” de Schopenhauer am tot cumparat-o de vreo 5 ori initial pentru mine si am tot daruit-o de fiecare data persoanelor care simteam ca au nevoie de ea :)
Revenind la “Justine” si Marquis de Sade, da e daruita si ea la o fosta colega de lucru :), pot spune ca e cartea ce m-a impresionat cel mai mult, unica carte ce a reusit sa ma transpuna in lumea pe care Sade a vrut sa o accentueze. Pentru cei ce nu au citit “Justina sau nenorocirile virtutii” tin sa mentionez ca in roman este expus un pasaj unde cativa calugari catolici dintr-o manastire indepartata tin la subsol ostatice femei de care isi bat joc zilnic si pe care le supun la diverse perversiuni sexuale. O coincidenta sau nu, dar exact in ziua in care terminasem de citit cartea, fostul Papa de la Roma – Papa Ioan Paul al II-le fusese beatificat. Prima mea reactie, desigur nesanatoasa, a fost cum asa un dezmatat a meritat asemenea onoruri?
Eu inca mai traiam in lumea lui Sade…o lume strasnica si cruda dar atat de reala pe alocuri… Mie inca mi se face pielea de gaina cand imi amintesc de aceasta opera…
PS. exista si un film in baza acestui roman si pe care nu am de gand sa-l privesc :) ca sa nu ma dezamagesc cum m-a dezamagit “Portretul lui Dorian Grey”.
Filed under: Reading
