În gîndurile mele, pătrunse doar de vînturiAm îngropat un suflet în negrele adîncuri.Şi soarele nu-i bate şi norii nu-l ajungAcolo, să rămînă pe-un termen cît mai lung.
Cît inima iubeşte şi sufletul respirăDestinul, îmi va cînta frumos din liră.Cînd voi uita trecutul, şi-oi spulbera dulceaţaDe-a pururea să-mi piară lumina-n dimineaţă.
Cînd soarele se-ndreaptă spre-un creştet buimăcitCel din adîncuri se simte fericit.Căci inima-i se-nmoaie şi totul infloreşteŞi cu-n magnet spre sine ademeneşte.
Nu-ţi îngropa iubirea,n-o proteja orbeşteCi las-o să răsufle aşa cum ea doreşte.Ca un cristal de pură să fie pe vecieŞi liberă ca lună să stea o veşnicie.
