Teoria democraţiei reinterpretată
http://www.polirom.roAfigheti! Anume acest cuvânt îmi trecea cel mai des prin minte când citeam cartea lui Sartori. Cuvânt care îmi exprima cel mai bine starea de uimire, precum şi de apreciere a conţinutului cărţii "Teoria democraţiei reinterpretată". O mulţime de idei, teorii şi cunoştinţe care nici pe-aproape nu mi-au trecut vreodată prin cap, idei şi teorii care sunt adevărate mostre de inteligenţă şi înţelepciune. Or, cel mai mult am rămas şocat de cât de proşti (lipsiţi de cunoştinţe) şi de limitaţi suntem noi moldovenii/muritorii de rând în comparaţie cu cunoştinţele despre democraţie ale politologiei occidentale (din anii '80). Cinci ani am învăţat la FRIŞPA, şi credeam că ştiu ce e democraţia - dar nu ştiam nici o pleaşă. Or cel mai simplu exemplu, consideram democraţia, ca orice om obişnuit, fiind expresia domniei majorităţii (decizia majorităţii contează), pe când, de fapt, democraţia este domnia majorităţii limitate. Despre ce înseamnă aceasta, vă îndemn să aflaţi citind cartea, pentru că prea mult spaţiu mi-ar necesita să explic.
Cartea lui Sartori este pur şi simplu excepţională. În ea veţi afla despre toate aspectele şi formele democraţiei: directă, reprezentativă, orizontală vs verticală, prescriptivă vs descriptivă, electivă, prin referendum, participativă, etc, precum şi despre o mulţime de alte lucruri şi valori: libertate, egalitate, liberalism, piaţa, planificare, realism vs raţionalism, revoluţie, violenţă, etc. Or, ceea ce am uitat să spun de la început este că Sartori este considerat un fel de papă a teoriei democraţiei, care a scris cea mai bună carte despre aceasta.
Mie cartea mi-a schimbat nu numai viziunea asupra democraţiei, dar şi asupra a o mulţime de alte lucruri, din viaţă. Diferenţa dintre popor (un întreg organic) la români, germani, francezi, vs people (oameni - o mulţime) la englezi. Aristocraţia (cei mai buni) vs oligarhia. Raţionalism vs realism, raţionalismul fiind de fapt o formă a idealismului. Sau ideea schimbării adevărate doar prin violenţă (revoluţia) - ce e greşită. Şi tot aşa mai departe.
Partea proastă este că cartea este scrisă cu un scris mărunt, precum şi că se citeşte foarte greu. Mie mi-a luat practic o lună să o citesc, timp în care m-am descurajat şi am citit şi o altă carte. În genere, cartea este greu inteligibilă - estimez că este nevoie de un IQ minimum de 110, dacă nu chiar de 130, pentru a o citi şi a o înţelege în întregime. Or anume aici e marele ei minus: deşi cartea îşi doreşte să popularizeze înţelegerea corectă a democraţiei, stilul prin care a fost scrisă la sigur nu favorizează acest lucru.
La final scriu câteva citate, sau idei, care m-au impresionat:"în lumea contemporană, cultul violenţei găseşte prea puţin sprijin printre realişti; el este aproape în întregime creaţia idealiştilor"."Cu cât este mai coruptă Republica, cu atât mai multe sunt legile sale. Tacitus""Numai îndeplinind această condiţie omul ar putea fi liber: supunându-se legii, nu oamenilor. Rousseau" . Altfel spus, libertate fără de lege nu există.Democraţia fără liberalism nu există: "Aceasta înseamnă, spus direct, că o dată cu anularea democraţiei liberale, democraţia va pieri şi ea".
"Dintre condiţiile democraţiei, cea mai puţin amintită este aceea că ideile greşite despre democraţie fac ca democraţia să funcţioneze greşit". Astfel încât nu pot să nu spun: la noi în RM democraţia funcţionează prost din cauza că fiecare crede că ştie ce înseamnă democraţia, dar nici măcar 1% din populaţie nu ştie ce este şi ce/cum ar trebui să fie democraţia în realitate.
Sursa
2012-08-13 22:21:00