Da posibil in principiu sa fie aceasta,dar nu pentru toti si nu intotdeauna...sunt cazuri cind libertatea e o autoafirmare fara supraveghetori, e o respiratie libera fara martori.Ne consideram practic toti fiinte libere...NU.
Nici macar o jumate din noi nu-s cu adevarat liber ei simt doar libera clonare a realitatii si a propriului EU.Situatii reale de cite ori va fost frica sa nu gresiti pentru ca in spate va respira cineva apasat,numai din motiv ca nu poate fara tine.Pai daca asa de tare nu poti fara acst om de ce sa nu-i oferi cea mai mare incredere in tine si sa-l las sa se afirme in viata,doar uneori soptind din spate "Eu cred in tine".O sustinere mai mare nu se poate de incipuit pentru o persoana ce are o fire de luptator.Lasa-l sa lupte,in caz de se va rani tot la tine va gasi refugiu.
Clonam propria noastra libertate de parca ea ar fi mai perfecta...Nu noi doar aminam consecintele intepatoare si reprosurile evitabile.
DA..libertatea este acel"fac ce vreau si cind vrea" dar hadeti sa nu uitam sa adaugam ca o facem pentru ca ne cere firea si o facem pentru a nu regreta mai tirziu.Sa ai prieten cu care te distrezi in masura,sa vorbesti despre ce vrea fara ca sa te temi de reprosul cuiva,sa vii noaptea la ora 2:00 si dischizind usa sa zici "bine am venit" dar nu"iarta-ma nu se vae ne-am repeta".
Plingem dupa libertate dupa cea am incredintat-o altcuiva?...da plingem fiindca vrem ca de ea sa aie cineva grija si responsabilitate mai bine decit noi.
Chiar daca nu-i cea mai perfecat dar e libertatea mea,fara respiratii apasate din spate fara reprosuri si teama de a nu supara pe cineva.
