Ideea tembelă de a scrie un asemenea text mi-a venit în urma unei discuţii cu o domnişoară deosebit de inteligentă. De multe ori, suntem tentaţi să credem că avem drepturi şi împuterniciri nelimitate, că putem face abstracţie de context şi că putem da frâu liber tuturor fantasmelor şi enunţurilor care ne trec prin cap. În realitate, lucrurile nu stau deloc aşa. Chiar şi în cazul de faţă resimt un anumit disconfort publicând acest text, pentru că realizez că discuţiile sunt purtate aici şi acum pe alt făgaş şi că risc să par neadecvat. Cu toate că e vorba de un site de liberă exprimare, unde practic nimic nu poate fi catalogat drept off-topic. Ce să mai spunem atunci de viaţa cotidiană, care nu lasă prea mult loc pentru originalitate. Dimpotrivă, cine riscă să o facă pe autenticul sau neobişnuitull, încălcând voit codurile dominante ale societăţii, va fi penalizat imediat şi fără drept de apel prin marginalizare sau, pur şi simplu, ridiculizare generală. Rebelul va rezista cel mult câteva zile şi va renunţa. Iar cine se va încăpăţâna să insiste, va înceta pur şi simplu să existe din punct de vedere social. Pornind de la ipotezele expuse, nu prea reuşesc să înţeleg îndemnurile, de multe ori binevoitoare şi fără nicio urmă de ipocrizie, de a fi tu însuţi, de a nu-ţi păsa de mediul în care te mişti, de rude, colegii de la locul de muncă, vecini etc., cu alte cuvinte de societate. Nu port pică nimănui pentru că am înţeles că o spun în necunoştinţă de cauză. De regulă, ei nu au fost niciodată în afara sistemului, ştiu ce înseamnă să fii marginalizat doar din filme sau din auzite, imaginându-şi că poţi rezolva orice problemă doar printr-un efort de imaginaţie. Este destul de umilitor să acceptăm că toate discursurile noastre sunt guvernate de reguli pe care nu le putem aboli, să recunoaştem că nu putem face abstracţie de context, mai ales că am fost învăţaţi să credem că suntem liberi (cel puţin în raport cu animalele) şi că nimic nu ne poate sta în cale. Din fericire, lumea în care ne mişcăm ne este atât de familiară, încât nu sesizăm că suntem supuşi determinismelor de tot felul, care practic anulează libertatea, aşa cum e percepută ea de simţul comun. Din fericire…