În statul Republica Moldova există mai multe Moldove. Demult, de prin ’93-95, după ce s-a potolit colbul lăsat de fruntaşii renaşterii naţionale.
Nu, nu-i acuz acum pe acei fruntaşi de naivitatea şi colbul de atunci, aşa erau toţi. Poate, la o emoţie, să-i acuz doar de faptul că au persistat în asta, că n-au trecut la o treaptă mai superioară şi mai complexă în abordarea societăţii şi că acum s-a ajuns la cristalizarea mai multor Moldove.
***
Încep cu Moldova “unioniştilor”. Mică, Moldova aceasta nu se gândeşte la situaţiia economică a fiecărui om, nu abordează trăirile şi viziunile fiecărui om în parte. Moldova “unioniştilor” nu se gândeşte la riscurile şi la pofta statelor străine din jur. Moldova aceasta nu se gândeşte că prin orice acţiune slab gândită şi puţin cântărită îşi îndepărtează acest Vis. Poate o face conştient, nu ştiu.
Acestei Moldove îi trebuie sau cel puţin aşa declară – numai Unire! Şi emoţia asta îi va fi şi masă, şi casă. Leitmotivul acestei Moldove este inofensiv şi se bazează pe frustrarea copilului care n-o găseşte pe mama lui şi care se linişteşte doar la gândul că o strigă, fără ca să facă vreun pas şi s-o caute. Problema cea mare e că, neobţinând absolut nimic pozitiv strigând, o provoacă pe Moldova “patrioţilor”.
***
Moldova “patrioţilor”. Ea există permanent, când mai pe ascuns, când mai pe faţă. Ea niciodată nu v-a accepta Statul Republica Moldova că un pământ independent de Rusia. Ei îi începe a zvâcni vinele în cap auzind că se poate îndepărta pentru totdeauna de ceea ce este Rusia. Ea turbă când aude că oricine poate manifesta orice idee, chiar şi duşmanii ei, dacă nu cheamă la fărădelegi. Iar când este provocată, începe a face spume isterice, i se trezeşte sălbătăcia şi începe a atrage mai mulţi adepţi.
În Moldova “patrioţilor” în ghilimele este acceptabil genetic nimicirea fizică a oponenţilor şi ştergerea memoriei despre dânşii. De asta ea trebuie ţinută bine în mâini puternice. Sau în cătuşe, dacă dă motive.
***
Totuşi pământul acesta are un noroc mare. Fiindcă există şi o a III-a Moldovă. Este Moldova mea. Ea este mare. Ea are grijă să fie cât mai curăţele toate cele 3 Moldove. Ea gândeşte, ea se speteşte ca să aibă ce pune pe masă toate cele 3 Moldove, ea construieşte o casă în care să încapă toţi.
Pe dânsa n-o respectă cei din Moldova “unionistă”.
Pe dânsa o urăsc şi o numesc быдло cei din Moldova “patrioţilor”.
Pe dânsa o fură şi o lasă în colbul de pe marginea drumului cei din fruntea ei.
Dar Moldova mea de fiecare dată se ridică. Ea este înţeleaptă şi liniştită. Ea ştie că vorbeşte româna, ei nu trebuie să-i repeţi ca unei debile asta în fiecare zi. Iar dacă nu ştie, se uită atent, când n-o văd vecinele, – şi sorbeşte fiecare cuvânt din graiul pe care îl înţelege perfect dar care se numeşte altfel. De asta se ruşinează şi-şi ascunde asta prin o răceală demonstrativă.
Eu ştiu că acestei Moldove îi trebuie timp ca să înţeleagă cum stau lucrurile. Şi că nu-i trebuie acum cineva cu maiul spre capul ei spunându-i că este română, rusă sau proastă. Ei îi trebuie linişte. În Moldova mea lumea înţelege, cel puţin intuieşte foarte bine, ceea ce poate schimba acum şi se împacă cu ceea ce nu poate schimba azi.
Lăsaţi-o în pace şi n-o enervaţi!
0