“Ca pe smochinul cel neroditor să nu mă tai, Mîntuitorule...”. Am citit această cărțulie dintr-o răsuflare!!! De fapt, e o rugăciune, o rugăciune de de care în această dimineață chiar am avut nevoie. Despre ea autorul Augustin Zaboroșciuc spune: “Cele ce sunt expuse aici, încă din început am dorit să rămînă sub obroc, dar la insistența cuiva am hotărît să le tipărim nu ca pe o învățătură sau exemplu, ci să le lăsăm la judecata lui Dumnezeu și a cititorilor, nădăjduind în rugăciunile voastre pentru noi...”.Însemnări:· 1.Această viață, Doamne, care mi-ai dat-o ca timp de răscumpărare și de pregătire pentru veșnicie, am cheltuit-o și o petrec în desfătări și griji lumești…· 2.Ochii mei nu au lacrimi, Doamne, din pricina împietririi inimii și chiar dacă ar izvorî – nu ar fi în stare să stingă focul cel mistuitor care arde în mine…· 3.Frică și cutremur simt și mă tem să nu mă înșel cînd gîndesc și spun așa ceva…· 4. Eu fac un pas către Tine, Doamne, dar Tu o mie către mine. Eu mă străduiesc, duc luptă ca să Te iubesc din toată inima, dar Tu m-ai iubit cu dragoste desăvîrșită…· 5.…Și n-ai coborît, Doamne…Iar eu uit permanent că de pe Cruce n-ai coborît, de pe Cruce Te-au scos…
TînguireEgumen Augustin ZaboroșciucDoresc să simt din nou prezențaHarului Divin,Al inimii genunchi să-mi plecȘi Ție să mă-nchin.Să strig din nou, a cîta oară,O, Doamne, vino iar,Să pun din nou același votLa Sfîntul Tău Altar.S-aud din nou un glas duios,O, dulcele Tău glas:Copilul Meu, pierdut ai fost,Dar astăzi Te-am aflat.S-alini din nou tristețea graA sufletului meu,Să-mi plîng din nou cu lacrimi fuga,De Tine, Domnul meu…Anna Casian-Musteață
