Obligaţiunile cu warant
Obligaţiunile cu warant sunt obligaţiuni standard cu cupoane, dar care au un număr prestabilit de warante ataşate. Fiecare warant conferă deţinătorului dreptul, dar nu şi obligaţia, de a cumpăra un număr convenit din acţiunile emitentului, la un preţ stabilit – preţul de exercitare a warantului – la o anumită dată/date viitoare, precizate. Dacă warantul este exercitat, atunci este implicată o plată suplimentară pentru cumpărarea acţiunilor. Obligaţiunile cu warant sunt tot instrumente hibride, deoarece pot prezenta opţiuni atât pentru emitent, cât şi pentru investitor şi prezintă rate ale cupoanelor mai scăzute decât cele pentru obligaţiunile convenţionale, deoarece oferă un potenţial de profit mai ridicat. Un warant conferă deţinătorului dreptul, dar nu şi obligaţia, de a cumpăra un anumit număr de acţiuni obişnuite, la un anumit preţ – preţul de exercitare a warantului.Dacă warantul este exercitat, emitentului i se plătesc fonduri suplimentare pentru acţiuni, peste nivelul de preţ al obligaţiunii originare. Obligaţiunile cu warante ataşate pot fi păstrate ca o entitate şi pot fi tranzacţionate drept cum-warrants; acestea sunt purtătoarele unui preţ mai ridicat, care reflectă potenţialul mai ridicat de profit al obligaţiunii. Totuşi, investitorul are, de asemenea, posibilitatea de a detaşa warantele şi de a tranzacţiona separat obligaţiunea şi warantele drept obligaţiuni şi warante ex-warrant sau stripped.
Obligaţiunile cu warant diferă de cele convertibile prin aceea că nu prezintă caracteristici de opţiune call pentru emitenţi, care să permită forţarea exercitării warantelor, dacă preţul acţiunilor obişnuite depăşeşte o anumită limită stabilită.
Warantele pe titluri de natura acţiunilor sunt exercitate la un preţ prestabilit, care este plătit în momentul exercitării. Într-o primă fază, warantele sunt destinate investitorilor în căutare de opţiuni pe acţiuni, pe termen lung, la preţuri prestabilite. Warantele pe titluri de natura acţiunilor sunt instrumente speculative şi volatile, iar investitorii trebuie să fie permanent conştienţi de corelaţia dintre preţul de exercitare şi preţul curent de piaţă al acţiunilor.
Avantajele emitenţilor:– plăţi mai reduse în contul cupoanelor, deoarece warantul are o valoare proprie;
– costul emisiunii obligaţiunii este mai scăzut decât cel al emisiunii de acţiuni;
– ca şi în cazul obligaţiunilor convertibile, până în momentul exercitării warantului nu se produce nici o modificare în numărul de acţiuni sau în capitalul companiei;
– elementul de datorie al obligaţiunii poate fi utilizat pentru tranzacţii swap.
Dezavantajele emitenţilor:– warantele nu pot fi exercitate de către investitori decât la anumite termene precizate astfel încât, dacă preţul acţiunilor creşte dramatic, investitorul poate profita – emitentul nu poate forţa exercitarea warantului;
– elementul de datorie al obligaţiunii este prioritar în cazul în care emitentul intră în lichidare.
Avantajele investitorilor:– avantaje de angrenare (gearing);
– cuponul obligaţiunii oferă un cash flow similar celui oferit de o obligaţiune cu cupon fix;
– emitentul nu poate impune nici o caracteristică de opţiune call la exercitarea warantului.
Dezavantajele investitorilor:– există un element de risc asociat warantelor;
– preţul acţiunilor poate creşte sau scădea;
– elementul de warant al obligaţiunii nu generează nici un venit – el este numai un instrument speculativ.
SURSA: VICTOR STOICA - SISTEMUL BURSIER INTERNAŢIONAL
Sursa
2012-08-01 19:30:00