2 ani de Jurnal TV

31 iulie 2010. Ora 5 dimineața. Afară, vreme caldă. Atmosfera, puțin lăptoasă. Sau poate așa o văd ochii mei după un somn iepuresc…

Urc, cu o cană mare de cafea în mână, în mașina televiziunii. Automobilul aleargă pe străzile pustii ale Chișinăului precum un cal nărăvaș ciocnind cu putere asfaltul găunos. După trei ani de absență, motivată, îmi sar în ochi, volens-nolens, sechelele comunismului moldovenesc. Totul pare amorțit și încremenit. E clar, e nevoie de o reajustare totală, la toate nivelele.

Prin minte îmi trec concomitent mii și mii de gânduri fugare. Luciditatea amară a unor asemenea clipe matinale mă copleşeşte. Am revenit. Pentru mine, drumul acesta este clipa travaliului profesional. Cu greu îmi stăpânesc răbdarea. Vreau să ajung! Mai repede, mai repede! Îmi revin în momentul în care dau cu puțină cafea peste fusta înflorată. O fi ghinion sau noroc? Ce mai contează?! Voi vedea.

Urc. La început ezit… Biciuiesc rapid și nemilos emoțiile, după care îmi fac curaj. E adjuvantul perfect. Peste o oră pășesc pentru prima dată în platoul știrilor Jurnal TV. În asemenea situații, competența supremă este stăpânirea de sine. Or, asta îmi dă putere. „Bună dimineața, doamnelor și domnilor și bine v-am găsit la jurnalul orei 6”…

… Au trecut doi ani de atunci. Doi ani de experiență incontestabilă pentru mine, ca jurnalist. Perioadă în care în fața publicului televiziunea te egolatrizează, iar în plan personal te disciplinează. Conștientizezi responsabilitatea pe care ți-o asumi. Doi ani în care la Jurnal TV a început să conteze calitatea și nu cantitatea. Timp în care unii au venit, alții au plecat, unii au râs, iar alții au lăcrimat. Asta e viața. Toate au un sfârșit. Pentru mine, însă, sper ca cei doi ani petrecuți cu multă dăruire de sine să fie doar un început… Sunt onorată să reprezint o echipă frumoasă, consecventă și integră.

Mulțumesc publicului și colegilor. Celor care muncesc cot la cot alături și care cred în mine. Doamne ajută!