povestea noastra...II
Vorbea ca de obicei fara oprire trecand de la un subiect la altul fara sa faca pauze. El o privea ca intotdeauna cu zambetul pe buze si cu multa caldura. Ea radea, plangea, radea din nou si din nou plangea. Era asa cum a fost mereu: un amalgam de sentimente, o temperamentala incorigibila. Tocmai de asta o iubea. Tocmai de asta o iubise.
Heiiiii... aahh... eu vorbesc ca o moara stricata si tu nici macar nu esti atent la mine??? Nu se poate domnule asa ceva, eu imi iau jucariile si ma duc acasa!!! E incredibil... si din nou incepe sa vorbeasca fara sa vada ca el din nou se pierduse in lumea viselor. Sorbea cu guri mici picaturi de vin si traia flashback-uri din trecut. Vedea in fata toate momentele in care fusese las si in care nu ii spusese ca o iubise. Acum o avea atat de aproape, dar nu ii putea spune. Era ... gresit! Se ridica de pe scaun si se aproprie tot mai tare de ea. Ea facu ochii mari dar nu se opri din istorioara ei amuzanta si continua sa rada si sa vorbeasca in acelasi timp. Ii cuprinse fata cu ambele maini si isi aproprie buzele de ale ei. Evident, ea cu ochii ei mici deveniti brusc mari, inca mai vorbea. Zambind ii spuse: taci femeie! Taci o secunda sa te sarut, caci nu cred ca o sa mai rezist!
De uimire mai mult, tacu. Isi lipi buzele umezite de ale ei si simti vibratii si zeci de goluri in stomac. Parca se intamplau cutremure si se iscau adevarate calamitati naturale. Deschise ochii, zambi si spuse: pe maine! Te-am iubit sa stii! Mult de tot!
Trecura mai bine de 20 de minute de cand el plecase dar inca nu isi inchisese gura. Incerca sa reia ultimele minute in minte dar undeva i se intrerupea filmul. Vazu sticla de vin pe jumatate plina. Ahhh... se pare ca mi se trage de la jumatatea asta goala! Bau vinul din sticla pana la fund, trase aer adanc in piept si isi spuse ca pentru sine „acum... ridicati cortina!”. Iesi pe balcon si cauta din priviri masina lui. Nu mai era. Plecase. Ofta. Nu stia daca ii pare rau sau daca ii pare bine. Se intoarsera din nou acasa. Nu il auzea deloc vorbind, tot ce putea sa auda erau cuvintele lui. Si tot ce putea sa vada era sarutul acela in reluare! Iar si iar si iar... Minutele petrecute impreuna nu se contorizau. Radeau si se bucurau unul de celalalt ca doi indragostiti. Asa afla el ca ea este din nou singura. Asa afla ea ca el are o iubita. Nici prea prea, nici foarte foarte. Dupa mai multe ore petrecute impreuna isi luara ramas bun si promisesera ca se vor intalni mai des si mai curand.
Se zvarlcolea in pat si isi cauta o pozitie confortabila. O pozitie din care daca inchide ochii nu o sa ii mai vada ochii mari si caprui. O pozitie din care sa nu ii mai auda rasul. Isi lua de sub perna telefonul si ii cauta numarul in agenda. Ii privea poza si radea. Era o poza cu ei doi, facuta de ani de zile, intr-o zi in care se urau reciproc. Era o poza in care radeau. L-ar fi sunat dar ii era teama. Bloca repede tastatura si dadu sa arunce din nou telefonul sub perna oftand. Chiar atunci lumina mobilului se aprinse si vazu ca are un mesaj nou. Era de la el!
Dormi?!...
Sursa
2012-07-30 22:27:00