Despre şi pentru tinerii care vin rar la biserică
Suntem obişnuiţi să criticăm şi nu renunţăm la mustrări nici măcar atunci când suntem chemaţi să fim plini de dragoste. Aşa este, de multe ori oamenii sunt cei care îi alungă pe cei tineri din biserică. Dumnezeu îi cheamă în Casa Lui, iar casnicii Lui, care se cred evlavioşi, îi alungă.
„Agenţii de circulaţie” din biserici
De câte ori nu am văzut câte o bătrână mustrând cu asprime vreun tânăr că nu a venit îmbrăcat cuviincios ori s-a închinat într-un anumit fel? De câte ori tinerele nu sunt trase de mânecuţă pe motiv că nu au basma pe cap? Şi acestea se întâmplă mai cu seamă în bisericile de la sate. De multe ori tinerii nu merg la biserică pentru că ştiu că acolo vor fi comentaţi sau “dirijaţi”. De aceea, pe aceşti oameni “evlavioşi”, preocupaţi mai ales de cine ce face şi ce ar trebui să facă, eu îi numesc “agenţi de circulaţie”.
***
Hainele şi gesturile nu sunt mai importante decât inima
Mi-aduc aminte de o tânără mustrată de un grup de bătrâne că se aşezase în genunchi în ziua Învierii. Dacă fata a îngenunchiat, înseamnă că aşa a simţit sufletul ei că trebuie să facă. Sunt sigur că nu a făcut-o de ochii lumii, ci pentru că aşa a îndemnat-o inima ei. Oare Dumnezeu s-a supărat pe ea pentru îngenuncherea ei ? Oare Bunul nostru Dumnezeu îşi întoarce faţa de la vreun tânăr care vine cu inima sinceră acasă la El, la biserică? Oare haina poate nu tocmai potrivită Îl poate determina pe Hristos să nu primească rugăciunea vreunui tânăr care rar I se roagă? Oare Dumnezeu, Cel care ne aşteaptă cu atâta dor să venim la El, să-I spunem o vorbă, ar putea să alunge vreun tânăr care I se închină stângaci şi cu nepricepere, dar I se închină? Nu spun că este bine să ne facem cruce strâmb sau să venim la biserică îmbrăcaţi necuviincios, dar mă gândesc că am putea să-i învăţăm cu blândeţe pe tinerii care nu ştiu. Iar dacă nouă ne lipseşte dragostea adevărată, mai bine L-am lăsa pe Dumnezeu să-i înveţe pe copiii Lui.
Criticăm adesea lipsa tinerilor de la biserică, dar facem prea puţin pentru a-i atrage şi a-i primi cu dragoste, indiferent de felul îmbrăcămintei pe care o poartă sau a comportamentului pe care îl au. Suntem mai interesaţi de aspectul lor exterior, de comentarii, decât de a conlucra cu Dumnezeu în a le oferi un spaţiu în care să găsească linişte, bunătate, rugăciune.
***
Îndrăzniţi, vă aşteaptă!
Aşadar, dragii mei care poate încă nu ştiţi cum să veniţi înaintea lui Dumnezeu, nu vă uitaţi la cei ce vă comentează îmbrăcămintea pe la spate, ori la cei ce vă bruschează că aţi îndrăznit să nu ştiţi că nu se trece prin faţa altarului. Veniţi cu inima sinceră la biserică, ca înaintea lui Dumnezeu, şi să fiţi convinşi că Cel ce a spus: pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară (Ioan 6, 37) va avea grijă să vă înveţe cu blândeţe rugăciunea şi buna-cuviinţă. Să nu uitaţi că pe voi, cei ce veniţi rar la El, vă preţuieşte şi vă aşteaptă Dumnezeu!
Nu vă uitaţi la oamenii care vă fac să credeţi că lui Dumnezeu Îi place să împartă pedepse sau îi alungă de la El pe cei ce încă nu ştiu să I se roage, dar se străduiesc. Nu vă lăsaţi păcăliţi de aparenţe. Încercaţi să-L descoperiţi voi înşivă pe Domnul şi veţi vedea bunătatea Lui. Chiar dacă nu ştiţi încă să-L iubiţi, veniţi la El cu sinceritate, aşa cum sunteţi voi, cu tot ce aveţi bun sau rău. Rugaţi-vă aşa cum ştiţi şi cum puteţi. El nu aşteaptă cuvinte mari, ci vrea doar să-I vorbiţi aşa cum vorbiţi cu cei dragi ai voştri. Şi-apoi El va avea grijă să vă înveţe rugăciunea şi dragostea, El va şti să aducă pace în inima voastră şi să vă umple tinereţea de bucurie!
V-am scris acestea ca unul care am fost în locul vostru. În adolescenţa mea, în căutarea lui Dumnezeu, m-am lovit şi eu de aceşti “agenţi de circulaţie” binevoitori. Nu m-am lăsat însă intimidat şi răsplata Domnului a fost pe măsură. Fiţi sinceri şi curajoşi, vorbiţi cu Dumnezeu şi veţi primi răspunsuri minunate.
Pr. Iulian Vincenţiu Ungureanu, Jibert
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 66 – iulie 2012Sursa2012-07-30 09:29:27
Suntem obişnuiţi să criticăm şi nu renunţăm la mustrări nici măcar atunci când suntem chemaţi să fim plini de dragoste. Aşa este, de multe ori oamenii sunt cei care îi alungă pe cei tineri din biserică. Dumnezeu îi cheamă în Casa Lui, iar casnicii Lui, care se cred evlavioşi, îi alungă.