Lorelei

Mi-a fost dor de Lorelei. Am recitit-o săptămâna trecută, mi-a rămas tot așa dragă.

„Tu cunoști senzația asta: că-i prea strâmt în tine, că n-ai aer de-ajuns?”

„E foarte ciudat să te uiți la un necunoscut ca la o carte deschisă în care citești versuri tulburătoare, regăsind în ele ceva presimțit, poate știut!”

„Iubești ca să nu fii singur, ca să te însoțești. Dar iubind te îndrăgostești de altcineva decât de omul real și plenar – trecut, prezent și viitor, pe care crezi că-l ai prin gestul de cuprindere și însoțire, al dragsotei.”

„Condiția dragostei e să caute, nu să descopere, să vrea să știe, fără să afle, să fie ritmul unei continue mișcări spre un orizont mereu văzut, dar mereu îndepărtat.”

„Tăceau unul lângă altul, mână în mână, lipiți, orbi, fără de gând, fără trecut și fără viitor, fericirea fiind splendoarea unui vid perfect ca și al cerului.”

„Să nu mă ai lângă tine ca o constrângere, fiindcă atunci ți-ai ucide dragostea și m-ai ucide și pe mine”

„Mereu fugi. Și pentru fleacuri. Nu-mi ascunzi nimic important, desigur. Dar tendința de-a ascunde nimica, pentru nimic, îmi pare și mai gravă decât o minciună cu un scop practic.”

„Cunoști o femeie, o vezi, o auzi, constatând o serie de calități și defecte, distrat și în treacăt, sau atent și cu dinadins, te deprinzi să rămâi „tu” în prezența ei, adică, spectator mai mult sau mai puțin atras de spectacolul feminității ei, o critici mental, o apreciezi uneori și o accepți treptat, aflând cum e frumoasă, cum e deșteaptă sau mediocră, având surprize agreabile sau dezamăgiri supărătoare, până când într-o zi simți că mai presus de aprecierea ta femeia aceea a devenit un fel de secret intim, pe care abia-l știi numai tu. Bătaia de inimă pe care ți-o dă acest secret te face să respiri adânc propriul tău suflet în care au apărut arome mai misterioase decât cele aduse de sevele pământuui. Întinzi brațele spre primăvara lor. Iubești.  Și femeia de mult cunoscută îți apare nouă, din clipa în care ai întâlnit-o. Te miră că n-ai văzut de atunci ceea ce abia descoperi într-o evidență edenică.”