Evoluţia telefoanelor mele: de la cărămidă la smartphone

Primul telefon mobil pe care l-am ținut vreodată în mînă a fost un Philips Savvy pe care și-l luase un coleg de cameră. Era pe la începutul anilor 2000 și telefoanele mobile erau o noutate și un lux, în special într-un oraș mic ca Baia Mare.

Țin minte și acum prima conversație pe care am avut-o pe Savvy. Se auzea ca naiba, aparatul se mişca în reluare şi nu știa mai nimic în afară de apeluri, mesaje, calculator și cronometru. Totuși senzația de a suna și de a putea fi sunat oriunde era una extraordinară.

Așa se face că un an mai tîrziu mi-am cumpărat propriul meu telefon mobil. Cu banii cîștigați din tehnoredactări, traduceri ocazionale și economii din brusă mi-am luat un Nokia 6110 recondiționat la abonament. Avea un ecran ce afișa 5 linii monocrome și, pe lîngă Philips, era dotat cu un calendar.

Telefonul era destul de greu și incomod din cauza antenei, dar nu era fecior mai mîndru decît mine pe pămînt cînd răspundeam la un apel de acasă pe holurile căminului. Pe acele timpuri minutele și mesajele incluse în abonament erau foarte puține, așa că le prețuiam ca pe gramul de aur.

Probabil că anume în acea perioadă m-am atașat de brand-ul Nokia, pentru că următorul mobil a fost tot de aceeași marcă. E vorba de un Nokia 3410 (da, știu, e greu de crezut, dar eu chiar am sărit peste Nokia 3310 – unul din cele mai populare modele vîndute vreodată).

Revenind la 3410 – telefonul era micuț, ușor, avea ecran cu 6 linii și cel mai important – 6 jocuri de care te puteai bucura oriunde. Probabil că vă amintiți cu toții ce a însemnat Snake pentru utilizatorii Nokia. A urmat apoi un 3510i care reprezentat un salt tehnologic destul de mare.

Avea ecran color şi ringtone-uri polifonice – un telefon de încredere care m-a slujit credincios ani la rînd. De fapt, despre acest model și următorul nici nu ar trebui să vorbesc la trecut, pentru că mama le folosește cu mici reparații pînă în ziua de azi.

Așadar următorul pe listă a fost un Nokia 3500 classic cu ecran de 256 mii de culori, camera foto de 2 mpx, card SD de 1 Gb. După care au apărut smartphone-urile. În acel moment m-am despărțit cu durere în suflet de Nokia și am semnat cu Samsung.

Galaxy S a fost cel de-al doilea mare salt pe are l-am avut în materie de telefoane. Acces la internet, minute și SMS-uri cu nemiluita, cameră foto performantă și, în general, o configurație de două ori mai puternică decît primul meu desktop.

Cam asta a însemnat trecerea la Galaxy S, pe care îl folosesc și acum. Și deși device-ul îmi oferă cam tot ce-mi pot dori de la un telefon (poate cu excepția bateriei), uneori mă apucă dorul de modelele de altădată.

Și atunci dau o fugă pîna acasă, iau împrumut de la mama un Nokia simplu și de încredere, îl butonez și îmi aduc aminte de vremurile în care timpul curgea altfel, grijile se risipeau în ziua bursei, iar visele aveau parcă o altă culoare …

P.S. După cum ştim cu toţii, astăzi tehnologia avansează în ritmuri uimitoare, de aceea citesc despre telefoane pe www.computerblog.ro pentru a fi la curent cu noile apariţii şi cu evoluţia pieţei.