Citesc cu mult interes o polemică - Doamne, cât de mult îmi plac polemicile - în care sunt implicaţi Oleg Cristal de la Publika TV şi Constantin Tănase de la Timpul. Totul a început când Oleg Cristal i-a imputat maestrului (da, Oleg, maestru, îţi spun mai jos de ce) că nu apare la teveu. Sau poate polemica a început când maestrul a şters pe jos cu Publika, criticând aspru felul în care îşi alege comentatorii, analiştii? Sunt parţial de acord cu Oleg, însă parcă tot mai multă dreptate are Constantin Tănase.

-

Ce să vă zic? Îi cunosc relativ binişor pe ambii. Binişor înseamnă că pot spune: i-am întâlnit de mai multe ori când munceam în presa de la Chişinău şi am discutat cu ei suficient cât să-mi fac o părere. Pe vremea aceea Oleg era un tânăr jurnalist care scria despre politică şi făcea primii paşi în analiza evenimentelor politice. Ţin minte că în timpul unor dezbateri libere, la un fel de masă rotundă, la care participau studenţi, profesori, jurnalişti, vorbise despre cât de puternic din punct de vedere financiar este Urechean şi că el va ieşi victorios din lupta cu Voronin. În acele vremuri de restrişte, acoliţii fostului primar de Chişinău erau vânaţi şi băgaţi la răcorică, cred că vă amintiţi de celebrele “vineri negre”! Aşa că rămăsesem cu impresia că Oleg “era cu Urechean”, după cum ne exprimam noi, tinerii studenţi la jurnalism, drept, economie ş.a.m.d., care frecventam acele dezbateri. Mare ne-a fost mirarea să citim că s-a angajat la Moldova Suverană, apoi să-l vedem pe Oleg Cristal la NIT în nişte emisiuni de analiză, discutând într-o “companie selectă”. Mulţi au văzut în asta o trădare, eu… mi-am văzut d’ale mele. Spuneam atunci, continui să cred şi astăzi, atâta timp cât omul şi-a găsit un loc de muncă bine plătit, atâta timp cât îşi asumă o politică editorială, poate să se angajeze oriunde vrea. Există însă un aspect important: pentru toate trebuie să plăteşti la timpul lor. Trebuie să-ţi asumi faptele şi să ştii că va veni vremea când lumea va arăta cu “dejtul” spre dulapul în care ţii scheletul. Dar este posibil ca Oleg Cristal să fie o personalitate puternică, una care poate lucra cu nişte oameni pătaţi moral, profesional, iar mai apoi să revină pe un teren neutru, unde să reziste stoic arătatului cu “dejtul”. Cu alte cuvinte, te obişnuieşti cu scheletul din şifonier, îţi asumi că ai făcut-o şi pe asta, n-a fost cea mai bună decizie a vieţii, dar chiar dacă ai lucrat printre cobre, consideri că ai scăpat ca prin miracol cu sufletul neînveninat. E posibil şi asta, maestre!

-

Cu Constantin Tănase practic am crescut. Îi înghiţeam pe nerăsuflate editorialele încă pe vremea când eram la liceu şi reuşeam să găsesc un Flux în geanta unei rude care lucra la poştă. Pe vremea aceea nu aveam bani de ziare. Apoi a venit Timpul, iar Flux n-a mai existat pentru mine. Am făcut efortul supraomenesc să o conving pe mama să ne abonăm la Timpul şi abonat am fost. Aşa că atunci când am venit student la jurnalism la Chişinău, am fost lansările de carte la care participa, îi ascultam discursurile de la mitingurile politice şi nu numai, continuam să-i citesc editorialele. Îl consideram şi continui să-l consider cel mai bun editorialist şi cel mai important formator de opinii pe care îl are Republica Moldova. Este singurul barometru în care mulţi moldoveni au încredere atunci când verifică starea vremii din politică. Eram la o televiziune mică, micuţă când am avut ocazia să-i iau un interviu. Fusesem la premiera unui film documentar despre deportările din perioada sovietică, adică o temă pe care îi place să o disece în articolele sale. A refuzat. Mi-a spus că nu dă interviuri la televiziuni. Ciudat, nu-i aşa? Totuşi, scria despre ce vedea la televizor, dar de puţine ori cuvinte de bine. Când m-am mutat la PRO TV Chişinău, am făcut o serie de reportaje legate de activitatea primarului interimar de atunci, Vasile Ursu. Nu era cine ştie ce, am scris despre nişte probleme din capitala Moldovioarei şi îl prinsesem în corzi într-o conferinţă de presă pe primar. Nimic neobişnuit, dar am rămas surprins plăcut să citesc într-un editorial de-a maestrului despre cât de bune au fost reportajele şi cât de varză este primarul Vasile Ursu. A fost mai mult decât un premiu, mai mult decât o mărire de salariu. Este adevărat că am pătimit din cauza asta. Vasile Ursu a făcut urât la următoarea conferinţă, a ţipat, a promis că se va răzbuna, chestii comuniste. Ţin minte că asociaţiile de jurnalişti au ieşit cu o declaraţie în care îşi exprimau dezacordul, îngrijorarea, bla-bla-bla… N-a contat nimic, decât acel editorial scris de Constantin Tănase. Apropo, până la urmă i-am luat un interviu. Făceam un reportaj la… o nuntă. Vitalia Pavlicenco îşi mărita fata şi a acceptat să filmăm evenimentul. Era o chestie mondenă, dar trebuia să o fac şi pe asta. Bonusul l-a reprezentat, însă, prezenţa maestrului la nuntă. I-am luat în sfârşit interviu - evident, nişte urări de bine la adresa mirilor - şi am vorbit mai pe îndelete, la o ţigară afară, împreună cu alţi invitaţi de una, de alta. N-a trecut mult, am plecat din Chişinău. La ceva vreme după plecare, Constantin Tănase mi-a dat o lecţie pe care nu o s-o uit cât o să trăiesc. Într-un editorial a aruncat nişte cuvinte mai grele, la general despre tagma bloggerilor. Iar lecţia consta în faptul că… şi-a recunoscut partea sa de greşeală. Am rămas perplex, am rămas uluit. Mi-am dat seama că nu era aşa cum îl descrisesem, nu era un om învechit, ci un Om cu păreri, un Om care, acceptând eroarea în care fusese, ne-a demonstrat ce înseamnă valoarea sa! Să ne trăiţi, maestre!

-

Acum despre obiectul polemicii. Cine poate să spună că analiştii invitaţi la Publika sunt de bună calitate? Vorbesc ei coerent, corect în limba română? Sunt analişti neutri, fără să o ia hăis pe dealuri? Cu micuuuuţe excepţii, analiştii de la Publika sunt praf. Îi dau dreptate maestrului. Nu l-am înţeles şi nu pot să-l înţeleg, însă, când refuză să dea interviuri, să comenteze şi pentru televiziuni. Consider că şi de data asta este într-o eroare. Părerea mea. Un jurnalist rămâne jurnalist indiferent de canalul prin care ajunge la public. Ştiu ca are un fel de comoditate scriind la ziar, şi un fel de aversiune pentru canalul numit Televiziune, dar nu prea are dreptate! Doar moldovenii nu prea citesc ziare, mulţi moldoveni sunt chiar înapoiaţi intelectual. Şi totuşi trebuie să ajungi la cei care nu au calculator sau bani pentru ziar. Este de datoria unui maestru în ale editorialelor să-şi propage ideile şi prin alte medii decât hârtie şi pagina calculatorului. La un moment dat, Constantin Tănase a devenit un brand care “se cumpără”, care este căutat. Aşa că, practic, nu-şi mai aparţine, el trebuie, este obligat să apară şi pe la teveu, iar aici are dreptate Oleg Cristal. Unde greşeşte colegul meu de la Publika? Păi, este simplu: nu poţi să o pui la aceeaşi masă pe Regina Marii Britanii şi Regina Porno a României. Da, ambele sunt regine, da, ambele sunt cunoscute, dar registrul nu este acelaşi. Una dintre ele poate fi infinit jignită de o asemenea alăturare. Aşadar, nici pe maestru nu poţi să-l pui lângă, să zicem, un Conţiu. Niciodată!

-

M-am întins cam mult şi nu am explicat, de ce “Maestru”? Simplu. România îl are pe Cristian Tudor Popescu, CTP-ul, cum l-a botezat lumea. Un jurnalist dintr-o bucată. Un jurnalist al căror cuvinte atârnă greu, de exemplu la alegeri. Recent a declarat că va vota împotriva lui Traian Băsescu. Are motivele sale şi, ştiţi ce, cred că după editorialul CTP-ului Băsescu nu se mai întoarce la Cotroceni. De altfel, CTP apare la televizor! Este solicitat să comenteze cele mai fierbinţi momente din viaţa socială şi politică a ţării. Este spectaculos, dur şi are o moralitate a sa pe care o respect. Personal îmi place şi sunt sigur că sute de mii de români îşi îndreaptă ceasurile politice după cum comentează domnia sa. Şi Moldova trebuie să aibă un CTP. Şi moldovenii au ceasuri care arată aiurea ora politică. Cine să-i ajute dacă nu Constantin Tănase? De ani de zile ne-a demonstrat că poate fi în opoziţie cu puterea. De ani buni este cel mai căutat, citit, titrat editorialist de la noi. Argumentele sale, extrem de convingătoare pe hârtie sunt bune şi la teveu. Scrie bine, scrie pe înţelesul oamenilor şi, cel mai important, atunci când îl citeşti, simţi că are dreptate! Iar, după părerea mea, asta este cel mai important la un analist, editorialist, să simţi că are dreptate. Există sute de alţi editorialişti, foarte buni, care vin cu argumente solide, imbatabile, însă ştii, ai senzaţia că porneşte de la un fundament şubred. La Constantin Tănase nu e aşa. De aceea este un Maestru, Oleg, de aceea ar trebui dat la televizor - sunt de acord cu tine - însă în anumite condiţii, iar zecile de invitaţii pe care le-ai făcut sunt puţine. Trebuie să-l inviţi de sute de ori şi să fii sigur că nu va fi la aceeaşi masă cu nişte regine porno ale analiştilor. Maestre, aştept să vă văd şi la TeVeu!