…despre incercari, redescoperiri si voluntariat.

Dear readers,

(Scris cu 6 zile in urma)

Ma duc pe 4 zile la o tabara din Vadul lui Voda, ca voluntar, pentru saptamina sanatatii. Vom face niste ateliere cu copii, pentru a-i convinge de toxicitatea multor activitati, precum fumatul, consumului excesiv de alcool sau alimentatia nesanatoasa. Chiar sunt curioasa la cit de receptivi vor fi. Ma inarmez cu rabdare si energie proactiva. Vedem cu ce ma intorc acasa.

—

(Scris acum)

Ma simt cuprinsa de un sentiment de recunostinta. Nu stiu cui sa-i fiu recunoscatoare, pentru ca na, firea mea agnostica ma duce in eroare. Poate unei deitati superioare, poate unui destin in care de obicei nu cred, poate coalitiei de voluntariat pentru proiectul respectiv, poate mie insumi pentru oportunitatile pe care le caut. In orice caz, simt ca tot ce se intimpla in viata mea ma duce spre ceva bun. De ce zic asta?

Pentru ca pe parcursul a patru zile m-am convins din nou ca in fata oamenilor ma simt cel mai bine. Am fost pusa iar in fata cu situatia de a convinge, inspira si ajuta niste copii. Eu si echipa mea ne-am gindit intr-un timp foarte scurt la o multime de jocuri, activitati, lectii pe care sa le facem cu ei si totul a iesit splendid. Simt ca chiar am ajuns la creierasele lor.

Nu stiu de ce copiilor le place de mine. Poate pentru ca ma atasez foarte rapid de ei si ei simt asta. Poate pentru ca desi ii numesc “bebei” si “copilasi”, le ofer senzatia de responsabilitate si ii tratez matur. Poate ca nu ma tem uneori sa fiu infantila si jucausa.

In orice caz, cu fiecare zi ce trece, imi revin tot mai mult la ceea ce eram. Ma simt vie si energica. Saptamina sanatatii i-a inviorat nu doar pe copii, dar si pe mine.

Lots of Love, Lily