Băsescu: O parte din studenţii moldoveni rămîn în România, dar şi România pierde anual mii de specialişti în Europa

O conferinţă de presă nu este un offline cu bloggeri. Diferenţa e ca între iarnă şi vară. Şi noi deja ştim că iarna nu-i ca vara. De aceea zilele petrecute în autobuz încolo-încoace ca să îl văd pe Băsescu le consider un pic pierdute.

Cum ne-a folosit Băsescu?

Băsescu a avut nevoie de acest eveniment cu „presa din Republica Moldova” din cîteva motive. În primul rînd pentru a crea un bruiaj informaţional înainte de vizita premierului Ponta, care urma să poposească la Chişinău a doua zi. Şi a reuşit.

Într-al doilea rînd, el avea nevoie de un pretext informaţional pentru apariţii în agenda zilei. Şi mediafaxul, de exemplu, a făcut vreo 6 ştiri din declaraţiile lui de la acest eveniment. Iar Ponta chiar a dat replică la faza Ponta=Voronin. Şi a reuşit a doua oară.

În al treilea rînd el a folosit ocazia pentru a transmite nişte mesaje cetăţenilor români din Moldova. Care vor putea vota la referendum. Că Ponta e fix ca Voronin. Că el e gata să ofere 10 mii de burse tinerilor basarabeni. Că el a susţinut avansul Moldovei în Europa, iar Ponta îndepărtează de Europa chiar şi România. Şi a reuşit a treia oară.

Jos pălăria.

Cum l-am folosit eu pe el?

Să repet – un offline în care discuţi cu un politician pe orice teme, nu este o conferinţă de presă cu jurnalişti. Şi diferenţa este enormă. Şi în România o astfel de tradiţie a offlineurilor cu politicienii nu există. Şi e păcat.

Diferenţa esenţială dintre bloggeri şi jurnalişti este că primii pun întrebări care îi interesează pe ei, iar cei dintr-al doilea grup pun întrebări care îi interesează pe cititorii lor. Şi de obicei ele sună aşa: „Domnule Băsescu, de ce s-a supărat poporul pe dumneavoastră?”

Ultima întrebare e din categoria obojă pentru bloggeri, dar e o întrebare de nota 10 pentru un jurnalist. Pentru că 90% din telespectatorii din Moldova anume asta se întreabă.

Şi jurnalismul mi s-a părut brusc o profesie extrem de plictisitoare. Pentru că jurnaliştii încă înainte de a pune întrebarea cel mai des ştiu foarte bine care va fi răspunsul, dar au nevoie de acesta din gura politicianului ca să îl bage în ştire.

Eu am pus o întrebare care nu interesa absolut pe nimeni în sală. O întrebare ce a fost abordată pe Bloguvern: dacă există o evaluare a politicii statului român de a acorda burse basarabenilor. Cîţi din ei se întorc în Moldova, cîţi rămîn în România, cîţi pleacă mai departe în Europa. Cîţi obţin cetăţenie?

Şi să ai acces direct la un preşedinte din UE, chiar şi pentru o întrebare a meritat efortul. Mai ales un preşedinte ca Băsescu – un politician populist extrem de talentat, adaptat la consumatorul de politică local.

Ce-a răspuns Băsescu?

Răspunsul lui Băsescu, dincolo de formula „Aşa e viaţa”, a conţinut următoarele puncte:

a) Statul român nu a făcut vreo evaluare a politicii date. Băsescu a spus că e prea devreme, dar intenţia de a dubla numărul de burse rămîne în vigoare. De fapt în mandatele lui numărul de burse a crescut de la 400 la 1000, de la 1000 la 5000, dar nu s-a evaluat niciodată impactul acestor decizii.

b) Da, o mare parte a acestor studenţi rămân în România, dar şi România pierde anual mii de medici, ingineri şi specialişti IT care pleacă în Europa. România are decenţa să şcolească aceşti tineri care pleacă din Moldova.

c) Aici există un singur răspuns – aşa e viaţa.

Ce înseamnă acest răspuns. În primul rînd la iluzia că acest program e bazat pe o legătură iraţională unionistă trebuie de renunţat. Statul român conştientizează foarte bine care sunt beneficiile acestei politici. O face şi guvernul Moldovei? M-aş mira.

Cu acelaşi succes Moldova ar putea plăti 10.000 de euro fiecărui moldovean care emigrează în Canada. Din punctul de vedere al studentului, oportunitatea de a studia în România e una foarte valoroasă. Cum şi din punctul de vedere al emigrantului în Canada un ajutor din partea guvernului Moldovei ar cădea bine. Însă din perspectiva plătitorului de impozite din Moldova care îşi propune să îmbătrînească aici nu este prea clar ce cîştigă el din asta?

Poveşti cu Ponta

Da, întrebarea mea s-a lipit cu nuca de perete în discuţia despre “omul autoplagiat” Ponta şi hoţii din Parlament. Dar, cel puţin, eu am aflat ce am vrut să aflu. Între timp Băsescu a dat dovadă de o pregătire (puteţi să o numiţi inspiraţie) consistentă. Politicienii din Moldova au ce învăţa de la preşedintele României. Dacă rămîne fără post după 29 iulie, poate oferă nişte burse şi liderilor politici de la noi să înveţe de la el. Nici nu ştii cum rămîn în România.

Presa a ratat cîteva citate foarte interesante ale lui Băse:

„Suspendarea s-a produs pentru că prea mulţi politicieni din Parlamentul României nu au acceptat ideea că nimeni nu este mai presus de lege. Şi cînd oameni extrem de importanţi ca Sorin Ovidiu Vîntu, ca Iacubov (…), ca fostul ministru al agriculturii Mureşan, ca fostul prim-ministru Adrian Năstase, au fost condamnaţi şi încarceraţi, solidaritatea hoţilor s-a manifestat. Şi hoţii din toate partidele şi-au presat liderii de partid (…) să meargă pe ideea suspendării.”

„Faptul că am reuşit să izolez justiţia de influenţă politică, a făcut partidele să reacţioneze. Şi au reacţionat după cum vedeţi.”

Şi o idee care spune multe despre omul de stat Băsescu: „Să-mi spuneţi acum cu suspendarea preşedintelui României în timp de criză, care a fost interesul naţional al României? Au făcut-o, pentru că ei nu pot pune interesul naţional deasupra interesului de partid. Aţi văzut ce s-a întîmplat cu leul. România a devenit izolată. (…) Cu mine interesul naţional nu s-a putut negocia.”

(foto: Elena Zgardan)