Hai să vorbim despre purificare

Până în 90 Republica Moldova a fost condusă de ruși. Băștinașii ajungeau cu greu în structurile de putere. Fiind parte a URSS-ului era normal ca instituțiile de stat din Chișinău să fie subordonate direct Moscovei. Implicațiile Kremlinului în viața internă a fostei republici sovietice sunt evidente: atât indicațiile cât și oamenii, executorii, veneau de la Moscova. Independența obținută în anii 90 nu este o independență și libertatea reală deoarece aceeași oameni fideli vechiului regim au rămas în funcții.

Ce din Basarabia sunt au fost și sunt în continuare prea blânzi pentru a face purificări, mai ales în structurile de stat. Avem și un proverb „aceeași Mărie cu altă pălărie”. Evident băștinașii sunt de vină că au lăsat-o pe Maria să-și tot schimbe pălăria.
Suntem cu 20 de ani în urmă. Abia în anul 2012 s-a adoptat condamnarea comunismului. Eu aș vedea partea plină a paharului: în sfârșit a fost condamnat. Cu toată că dividendele politice sunt luate de PL care se bate cu pumnul în piept că i-au trăsnit pe comuniști (de parcă 12 deputați pot trece vreo decizie prin Parlament) iar electoratul de stânga merge la PD e foarte bine că a avut loc condamnarea comunismului.

Următorul pas logic este adoptarea legii lustrației. Evident mesajul principal ar fi unul de purificare morală a societății și acceptare a trecutului iar efectele legii vor fi mai mult simbolice. Dar pe lângă acest simbolism n-ar strica să fie scoși la apă limpede colaboratorii KGB-ului care în anul 2012 au funcții de răspundere în stat. Cred că sunt prea mulți care au colaborat cu fostul regim represiv iar astăzi iau decizii în numele poporului.

Cum poate cineva care și-a turnat prietenii să fie, astăzi, un bun lider sau conducător ? Cum poate cineva care scria notițe informative Kremlinului despre faptul că are un amic care citește cărți în grafia latină să fie, astăzi, mare luptător pentru românism. Pe lângă faptul că cetățenii trebuie să știe cine sunt cei care au colaborat cu vechile structuri de forță e important să se dea o apreciere etică și morală fenomenului. O lege a lustrației este necesară chiar la 20 de ani de la căderea URSS. Votarea ei în următoarea sesiune parlamentară ar confirma doar că suntem cu 20 de ani în urmă. De-ar fi atâta pagubă.

Am însă rezerve. Cât n-ar părea de surprinzător cred PL și PD sunt organizațiile cu cei mai mulți lustrați. Nu cred că ar fi un paradox dacă PLDM și PCRM ar fi partidele care să treacă o astfel de inițiativă. Primii deoarece așa consideră că e moral cei din urmă pentru a-și curăța partidul pe de o parte și pentru a lovi în ceilalți 3 pe de altă.