Noi vorbim: “Este atît de rece”, cînd avem nevoie de îmbrățișarea cuiva…
Noi vorbim :”Nu mai am pentru ce trăi “, pentru a simți că cineva are nevoie de noi…
Noi vorbim : ”Îți mulțumesc că exiști ”, atunci cînd nu putem spune că iubim…
Noi vorbim : ” Nimănui nu-i trebuiesc”, atunci cînd de fapt nu trebuim unei singure persoane…
Noi vorbim :” Eu o să mă descurc”, atunci cînd ne intimidăm șă cerem ajutor…
Noi vorbim :” Aceasta nu este chiar atît de important ”,cînd nu avem altă soluție decît să acceptăm…
Noi vorbim :” Am încredere în tine”, cînd de fapt ne temem că am devenit jucărie…
Noi vorbim :” Pentru totdeauna ”, cind nu dorim să ne uităm la ceas…
Noi vorbim :” Nu am răspuns la telefon, pentru căeram ocupată”, cînd de fapt ne e dureros să recunoaștem că această voce nu ne mai aduce fericire…
Noi vorbim : ” Nu am nevoie nimic de la tine”, cînd conștientizăm că nu ne poate oferi ceea ce dorim….
Noi ne rîdem de moarte, dar ne temem viața s-o trăim…
Noi bem alcool ca săne înecăm amarul, dar de fapt ni-l aducem aminte…
Pentru noi nu contează părerea celor din jur, dar mereu întrebăm :”Cum arăt?”
Stranii suntem noi…oamenii…
