Cine va distruge statuile lui Lenin din capetele moldovenilor?

Scoaterea în ilegalitate a simbolurilor comuniste reprezintă începutul, nu sfârşitul “războiului anticomunist”. Nu ştiu dacă politicienii de la Chişinău realizează, dar votul din Parlament, practic, a deschis o Cutie a Pandorei moldoveneşti. Astăzi nimeni nu poate spune ce se va întâmpla în Moldova? Unde va duce dezicerea de seceră şi de ciocan? Cum se va manifesta în societate această decizie istorică? Şi asta din două motive: unu, pentru că moldovenii au un fel de afecţiune nostalgică faţă de simbolurile comuniste; doi, totul a venit pe nepregătite, fără o informare prealabilă, fără o dezbatere publică largă şi, foarte important, fără o explicare în masă a ceea ce înseamnă şi au însemnat simbolurile comuniste pentru Moldovioara.

-

Ştiu foarte bine ce spun când zic, moldovenii sunt nostalgici după simbolurile comuniste. Dacă au dispărut din vedere, asta nu înseamnă că acestea s-au evaporat şi din creierile oamenilor. Ceea ce a făcut Filat, Lupu şi Ghimpu este exemplul clasic de cum un lucru bun poate fi stricat de modalitatea prin care s-a pus în practică. De ce, naiba, clica politică de la putere are impresia că dezicerea de comunism, de simbolurile comuniste se poate face prin simpla dărâmare pe timpul nopţii a unor statui, prin interzicerea folosirii secerii şi ciocanului în politică? Complet greşit. Cine va dărâma statuile din capetele cetăţenilor? Repet, moldovenii sunt nostalgici. În plus, în Moldova avem un pesimism ceva de groază. Citeam rezultatele unui sondaj făcut public la începutul verii şi am descoperit mâhnit că 2/3 dintre moldoveni cred că lucrurile merg prost în Moldova: Aloooo, se aude la Guvern? Şi mai mâhnit am fost când am văzut că aproape 60 la sută dintre moldoveni sunt nostalgici după Uniunea Sovietică. Sincer, cifra mi se pare mică. Sunt sigur, dacă astăzi, printr-un referendum, moldovenii ar fi întrebaţi: “ne întoarcem în URSS?”, mai bine de 80 la sută ar spune un “Da” hotărât.

-

Să nu mă înţelegeţi greşit, din punctul meu de vedere, comunismul, secera şi ciocanul sunt sinonime cu fascismul, cu svastica. Dar nu la fel stau lucrurile şi pentru moldoveni. Personal nu-i condamn! Acum mai bine de 20 de ani aveau de muncă. Viitorul era unul sigur. Puteau dormi liniştiţi la gândul că a doua zi aveau ce pune pe masă copiilor. Nu intrau sănătoşi în spitale şi ieşeau cu picioarele înainte. Nici în şcoli sau facultăţi nu se înscriau proşti ca să iasă tâmpiţi. Îmi pare rău s-o zic, dar moldovenii au dus-o mai bine pe vremea secerii şi ciocanului. Muuult mai bine. Moldovenii au fost chiar mai fericiţi în perioada sovietică decât sunt acum în capitalismul sălbatic, raideristic, altfel zis, tipic moldovenesc. Aşadar, voi vreţi ca aceşti oameni să accepte să le dărâmaţi ceea ce ei consideră bun, pozitiv, o urmă a vieţii fericite de altă dată? Grea încercare. O să-i convingeţi şi mai greu dacă faceţi totul pe ascuns, noaptea, ca hoţii. O să fie de-a dreptul imposibil dacă nu le explicaţi, dacă nu veniţi cu argumente, cu dovezi istorice clare şi mai tari decât pustiirea pe care o resimt, săracii de ei, în suflete, în buzunare.

-

Ceea ce mă înfurie cel mai mult în toate aceste acţiuni de tipul “talpa gâştei”, cum spunea prima mea învăţătoare, este faptul că moldovenii când greşesc direcţia, apoi o iau rău de tot pe arătură. Ca şi atunci când la Moscova s-a ordonat lupta cu alcoolismul, iar heirupiştii din Chişinău s-au apucat să taie viţele de vie. S-au schimbat vremurile, dar prostia din politichia moldovenească a rămas la fel, poate chiar s-a înmulţit. A venit o depeşă de la Bruxelles: “renunţaţi la simbolurile comuniste!”, iar stahanoviştii de la Chişinău au decis ca pe lângă statuile cu Lenin, cu Dzerjinschi şi cu soldatul sovietic să distrugă şi tancurile din al doilea război mondial. Băăăăi, dar cu tancurile ce aveţi? Ştergeţi simbolurile comuniste de pe ele, întoarceţi-le cu tunurile spre Moscova, dar nu le distrugeţi! Acum 7 ani am vizitat în Polonia un complex uriaş ridicat în memoria victimelor războiului, unde găseai şi multă tehnică militară sovietică. La ei se poate, la noi sunt simboluri ale comunismului. Oare câte zile are micuţul memorial “Eternitate” din stada Pan Halippa din Chişinău?