Urmează un interviu frumos cu Diana Istrati...Fluture violet...

Diana Istrati este una dintre puținele persoane care într-adevăr m-au uimit prin felul de-a fi: e tînără, dar versul i-e bătrîn și  înțelept; e nostalgică după casa părintească, dar puternică; e o fire artistică, talentată, dar misterioasă; e carismatică, dar provocatoare...
Descrie cuvîntul ca un joc de puzzle. Pentru ea regulile sunt nonregului. Crede că poți opri mersul unui drum, dar nu e în putința noastră a mistui un gînd, o lacrimă, o bucurie, o tristețe.E autoarea plachetei de versuri „GânDe gând”. A început să scrie nu pentru că își descoperise un talent, ci pentru că a impus-o interiorul, care de altfel, se asfixia. A devenit o obișnuință să fugă cu stiloul în fața filelor albe și să scrie sufletul. Și așa zi de zi, pînă cînd a înțeles că aceste răsuflări sunt creații...Spune despre ea: „Fluture în azur de cer sunt,  şi rîd în culoare./ Încerc să iubesc totul, pier şi mă renasc din verde./ Zbor...iar, sus...mai sus, suferindă de limite, fărîmituri./ Aripi de o zi caută ferestre de flori, să-şi odihnească răsuflarea de veci./ Nu ajung...negăsirea mă pleacă  pe firul resemnat de iarbă ruginită./ Cad în ploi şi îmi las culoarea, ochii rotesc picături de furtuni./ Tangoul mă invită să întorc braţul, goală şi udă, mă răzbun mişcării./ Dans de fluture, minute, şi-atît..., piere culoarea şi eu mai am o clipă...” și „Drogată de Cuvînt, nu falsez Sentimentul, dăruind intensitatea lui. Faptă pusă pe masă şi despicată în analize de gînd. Amurg şi Răsărit...nestatornic. EU..." Poezia este pentru ea calmul și profunzimea sufletească, e prietena ei invizibilă, dar cu o putere de neînvins. Urmează un interviu frumos...Confidențe... ANNA Casian - Musteață