Motto: Unealta noastră-i sapa şi dârjaua.
Şi alteori bătaia de ilău,
Acum 22 de ani, 1990, în a II-a vară de studenţie la медучилище (şcoala medicală, ulterior colegiu de medicină), lucram hamal la “grădină”. Grădină însemna, aproape în fiecare sat, o brigada mare de agricultori: femei, irigatori, hamali, mecanizatori care prelucrau nu ştiu câte sute de hectare de zarzavaturi. Un business şi acela, destul de bine pus la punct în sens funcţional. Zarzavaturile – sute de tone de chiperi, vinete, roşii etc. Cred că ajungeau în toată Rusia, culese, ambalate şi încărcate cu toată grija.
Eram 7 hamali în total, uneori veneau TIR-uri frigorifice peste TIR-uri şi lucram chiar şi sâmbăta pân în noapte. Ţin minte şi acum senzaţiile – când mergeam seara spre casă, îmi părea că-mi intrau picioarele pân la genunchi în pământ la fiecare pas făcut, iar mâinile se târâiau în urma mea 
Click here to view the embedded video.
Acum exact 22 de ani, tot întro seară de sâmbătă, numai se lăsase noaptea, mă apropiam pe jos de sat, pe o matcă lungă care începea a se răcori de la căldurile zilei. Iar undeva la marginea satului începea cântecul Angelei Bucico “Libertatea”. Ţin minte ca şi acum starea ceea. Şi se auzea tare, ştii cum e pe matcă. Te pătrundeau cuvintele, muzica şi pasiunea pusă de Bucico. Atunci toţi căutau Libertate, chiar şi pe călduri nebune. Căutau. Şi unde se află acum?Aşa “grădină” nu mai există de pe atunci.
Dârjaua? Dârjaua, când a fost luată, – s-a întors împotriva noastră.
Sapa? Sapa la oamenii de jos a rămas cum a şi fost – unealta de bază, iar ilăul în general nu mai are stăpâni.
Libertatea?! Bucico prima, ca şi toţi ai noştri care au simţit ceea ce a cântat ea – plecat-au în Canade sau în Europe, sătuli de “libertatea” instaurată pe aici.
Trebuie de schimbat totul aici, totul!