…despre calatoriile pe care inima mea le face singura

Dear readers,

Ce faci atunci cind stii ca “acasa e unde e inima”, dar inima ta e departe de ceea ce in mod obisnuit numesti acasa?

Inima mea a fost fizic departe de casa, dar acum cind trupul meu s-a intors, ea nu a vrut sa vina inapoi cu mine.

Si nu, ea nu mai este acolo unde eram eu cu o saptamina in urma.

Ea acum trece peste mare, prin aerul sarat. Admira plaja si vrea ca si picioarele mele sa simta scirtiitul nisipului. Vrea un cocktail colorat si un sezlong alb. Vrea par valuros si sandale rupte.

Ea acum trece printr-o patiserie frantuzeasca si urmareste toate prajiturile roz si albastre. Asista la discutia purtata de doua prietene, una condimentata cu birfe. Se ride si ea in sinea ei, pentru ca na, inima mea are simt al umorului.

Ea acum trece pe sub o cladire obscura si ajunge intr-un bar plin de artisti-in-devenire. Se apropie de ochii lor pentru a observa mai de aproape emotiile ce se zvicnesc acolo. Incearca sa ignore aroma de alcool, pentru ca inimii mele nu-i plac consecintele lui.

Ea acum trece prin etajele Ritz-ului si se lasa fascinata de cit de imaculate sunt cearsafurile. Incearca sa miroase lavanda de pe fereastra. Se duce jos la restaurant si admira barbati afaceristi, care isi sorb espresso-ul cu o delicatete de nedescris.

Ea acum sta ba la statie de autobuz, ba la gara de trenuri, nu pentru ca ar avea nevoie, caci inimile calatoresc prin aer, fara bilet. Ii place sa observe oamenii. Cei care se grabesc, cei care au tot timpul din lume. Inima mea simte ca in gari, in liniste, oamenii sunt mai puri ca oriunde.

Ea acum ma cheama la ea. Capul meu zice ca ar trebui s-o chem eu la mine, ca e mai probabil sa se indeplineasca.

Inca nu stiu ce-o sa fac. Acum stiu ca vreau departe, vreau acolo unde mi-e inima.

Lots of Love, Lily

“If you want to know where your heart is, look where your mind goes when it wanders…”