…de ce am devenit mai easy-going?

Dear readers,

Sunt roscata si am ombre hair. Rareori recunosc ca sunt cam hipster. Prefer s-o numesc flowery-60′s-meets-preppy-rock-love-child thing. Sunt tinara si am o mie si una de optiuni. Fac parte din categoria descrisa in majoritatea cintecelor de Vama Veche.

Traim intr-o epoca ciudata. Noi, adolescentii, fie ne luam prea mult in serios, fie devenim prea rebellious si nu ne pasa de nimic. In aceste doua saptamini am incercat sa gasesc acel punct de mijloc dintre egocentrism si apatie, acel compromis care mi se potriveste mie.

M-am hotarit sa fiu mai sincera cu mine insumi. Da, pot crea impresia de superficiala, foarte usor exagerez lucrurile, profit de faptul ca oamenii imi cred minciunile. So what? We all have flaws. It’s time to take life as it comes.

De ce am devenit mai easy-going si care-free? In mod surprinzator asta era intrebarea pe care voi ati votat-o, desi eu nu ma asteptam.

De ce? Pentru ca am vazut acolo cit de bine e sa nu-ti iai relatiile, personalitatea, activitatile in serios. O sa am timp sa analizez lucrurile pe toate partile. Acum trebuie sa merg pe impuls, sa fac greseli, sa pling si sa zimbesc din nou.

De mic copil am avut tendinta sa joc rolul unui adult, fie pentru ca am fost pusa in situatia respectiva, fie pentru ca personalitatea mea nu-si permitea nimic mai putin decit perfectiune.

Acum e timpul sa trec inapoi la regimul de crazy teenager. I’m cosmopolitan, I’m eccentric, I’m free. 

Let me die young or let me live forever.

Lots of Love, Lily