Femeia din troleibuz

***

Avea un chip care îmi aducea aminte de o tânără evreică. Tenul măsliniu, părul crețos, frumos aranjat. Ochii căprui evidențiați cu creionul negru ca pământul, nu trădau oboseala zilei de lucru, ba din contra  privirea ei emană un aer relaxat și sigur. Buzele subțiri purpurii schițau un zâmbet de satisfacție.  O căldură feminină degaja corpul ei învăluit într-o rochie cu imprimeu turcoaz.

***

Arată ca o prezicătoare cu părul ei blond spălăcit, prins în coadă de cal, ochelari maro-fumurii cocoțați pe nasul mare, cu obrajii grăsuni vopsiți într-un roz aprins și țipător. Buzele conturate apăsat cu creion maro, țineau parcă în frâu culoarea mov a buzelor.  Mâinile înzorzonate cu brățări și ceasul masiv trădau o predilecție pentru tot ce era mare și mult.  Silueta ei degaja un aer țepos și vajnic. Avea ținuta unei matroane importante.

***

Era zveltă și blondă. Purta o rochie neagră casual. În mâna dreaptă ținea o geantă pentru laptop. Pe chipul ei transpirat se vedeau cum aleargă mii de cifre și date din rapoarte. În spatele ochelarilor cu ramă, se vedeau doi ochi negri obosiți. Părul ei se revărsă ca o cascadă aurie pe umerii firavi și goi. Spiritul ei emană o alură de profesionistă, în spatele căreia acum se întrezărea o femeie obosită.

***

În fiecare zi văd femeia din troleibuz, cu fața ei  deosebită, silueta feminină, starea ei banală, ochii scânteietori, buzele cărnoase, părul mătăsos, mâinile fine, zâmbetul gingaș, riduri adânci, privirea plină de oboseală și grijă.

În fiecare zi femeia din troleibuz e alta, e diferită, e unică, dar la fel de memorabilă.