Gândul serii

Rană sângerândă.
Picioare grele care intră în asfalt.
Dureri de coaste.
Aș vrea să pot să mă las de corp.
Să nu-l mai duc cu mine peste tot.
S-avem cu toții numai suflet.
Pe care să-l purtăm gol.
Iar goliciunea să fie semn de puritate, nu de desfrâu.
Mi-e dor de vremuri când durerea se manifesta prin lacrimi.
Azi loviturile se suportă cu eleganță și zâmbet, fiindcă plânsul e considerat semn de mare egoism.
M-aș duce pe lume.
Prea puțin aer aici, pentru mintea mea paralizată de două ori.
Prea puțin cer…